Ziua de azi – de Vladimir Pustan

Moștenirea creștină personală nu avea prezent. Am crescut
într-o biserică în care trecutul revenea obsedant pentru a avea motiv de
lacrimă, iar viitorul avea culori incerte. Bucurie, după necazul cel mare.

Moștenirea românească iar nu are prezent. Admiratorul lui
Budha, poetul nostru național Mihai Eminescu, a sintetizat ce credem despre
conjugarea timpului ”La trecutu-ți mare, mare viitor”. Iar lipsește prezentul.

Priviți de pe lună suntem cel mai escatologic neam. Stăm
și așteptăm. Mai mult stăm.

Puțini din noi mai trăiesc în ziua de astăzi, dar luăm
măsuri pentru a trăi altădată…

Camus zicea că adevărata generozitate față de viitor
constă în a dărui totul prezentului. Dar Camus e francez.

Hristos zice să trăim ziua de azi cu necazul aferent. S-o
trăim, nu s-o murim.

David ne aduce aminte că și ziua de azi e făcută tot de
Dumnezeu, deci să ne bucurăm, să ne veselim, să muncim, să sperăm. Mai ales că
ne așteaptă curând ieșirea din timp… Când nimeni nu va mai avea trecut și
viitor. Ci doar veșnicie…

Vladimir_Pustan