Destul de frecvent, în zborurile cu avionul, am primit scaun
exact lângă ușile de evacuare. La ieșirea de siguranță. De fiecare data,
stewardesele mi-au vorbit amabil, și m-au instruit ce să fac în caz de urgență.
Dar de fiecare data m-au întrebat dacă sunt dispus să stau lângă ușă și să
respect „rolul” ce mi se oferea în caz de avarie.
Ultima data când am stat pe scaunul de la ușa de siguanță
m-am gândit că exact acest rol îl jucăm în viața noastră creștină. Să conducem
oamenii spre Ușa numită Isus. Să fim ușieri în caz de urgență. Dar pentru asta
ar trebui să îndeplinim minimum trei criterii:
a) Trebuie să fii capabil să înțelegi instrucțiunile în
privința ușii de evacuare;
b) Trebuie să fii capabil să îndeplinești rolul de a deschide
ușa;
c) Trebuie să fii capabil să îndrumi oamenii prin ușa de
evacuare!
Un copil, o bătrână, cineva cu dizabilitate gravă, ori un om
care nu înțelege limba stewardeselor, adică un strain, nu ar putea înțelege. Prin
urmare ușa există dar nu poate fi folosită. Înțelegeți acum de ce mulți oameni
nu găsesc calea îngustă și orbecăiesc pe calea cea largă?
Atenție: ușa de siguranță duce la salvare numai dacă e
folosită!
Ești ușier de urgență. Pe cine ai condus la ușa mântuirii?
Iar dacă ești dintre cei ce au ajuns acolo ai intrat prin ea?
Nicolae.Geantă
Eu știu oameni care țin ușa ci piciorul….