Unde ești, Hristoase? – de Mihaela Mănescu

Unde ești, Hristoase? Unde Te-ai ascuns?
Dintr-o dată, parcă, ești de nepătruns…
Cortul întâlnirii zace-n praf, stingher.
Chivotu-i în neguri, gol, într-un ungher.

Nu ești nici la iesle. Nici în Nazaret.
Nici în sinagogă, citând vreun profet.
Poate în Iudeea, în Capernaum?
Însă toate-acestea sunt pustii acum.
 
O, dar în grădina Ghetsimani mai ești?
Sus, pe cruce, oare iar Te răstignești?
Nu ești nici acolo… “Nu sunt.” Mi-ai răspuns.
Atunci, unde, Doamne? Unde Te-ai ascuns?
 
“Iată: sunt la ușa inimii și bat.
De-Mi auzi chemarea, de M-ai căutat,
Voi cina cu tine; te-oi răpi în Rai.”
Îți deschid, Hristoase! O, aici erai…!