Un prieten pensionar, șugubăț din cale afară, dar și foarte
retras, mi-a trimis un citat despre care spune că e motto-ul ‘mnealui de viață. „O
carte bună înlocuiește o prietenie; o prietenie nu poate înlocui o carte bună!” (Citat de Vasile Conta, filosof
român)
Dacă aprofundăm afirmația vedem că e o falsă filosofie!
Falsăăăăă, rău de tot! Și e simplu de demontat: De exemplu, când treci
printr-un necaz NU te pot ajuta cărțile!!! Să-ți doneze cărțile sânge? Să-ți aducă măcar
o portocală la spital? Să te ajute când
ți-a ars casa? Când îți crapă ferestrele de frig? Când nu ai ce pune copiilor
pe masă? Și-n alte zece mii de împrejurări? Niciodată…
Cărțile se răsfoiec. Dar Oamenii sunt creați tactili! Fără
atingerea celuilalt nu știm ce înseamnă prietenia. Iubirea. Slujirea.
Suferința. Și nici măcar bucuria. (Cărțile nu se pot bucura chiar dacă am
laurii pe cap!) Bucuria nu e ceva gen Robinon Crusoe, chiar dacă mulți o
practică. Ce bucurie ai avea dacă ai fii pe planetă singur? Adam nu a fost
fericit singur nici măcar în Eden. Până a apărut Ișa (ebraică).
E drept, din cărți învățam. Foarte multe. Dar fără să punem
în practică (mai ales prietenia), tot ce învățăm devine… utopie!
Avem nevoie de cărți. Dar mult mai mult avem nevoie de
prieteni! (Gândiți-vă că sunt miliarde de oameni care n-au biblioteci, dar au o
comunitate). Omul va avea cea mai bună variantă a sa numai între semeni. La
final, Dumnezeu nu ne va întreba dacă am citit cărți, câte cărți. Ci dacă am
făcut bine aproapelui nostru!
Și până la urma urmei
prietenia nu e numai ce mi se oferă mie, ci ceea ce ofer eu celorlalți…
Albert Einstein scria cândva: „Ceea ce faci pentru tine dispare
odată cu tine; ceea ce faci pentru alții rămâne pentru eternitate!”
I-am spus domnului profesor că „un prieten poate face mai
mult decât o bibliotecă întreagă!”
Citiți cărți! Dar faceți-vă prieteni adevărați printre
oameni!
Drăgăneasa village