Tu ți-ai câștigat vreun vrăjmaș? – de Nicolae.Geantă

Când diaconul
Ștefan murea martirizat, cu o căruță de pietre primită direct în cap de la
evreii ultraortodocși, Pavel, liderul celor ce săvârșeau „răul”, privea
satisfăcut de la distanță. „Așa să se facă tuturor creștinilor”, gândea (greșit)
școlitul la picioarele renumitului rabin Gamaliel. „Tată, nu le ține în seamă
răul acesta”, a strigat Ștefan, nevinovat și plin de sânge, apoi a închis ochii
pentru totdeauna. Iar strigătul l-a lovit drept în inimă pe Pavel. Chiar dacă
era mai departe prigonitor, a avut nopți de coșmar. „Cum de-a putut să mă
ierte?” Apoi s-a întâlnit pe drumul Damascului cu Isus. Cu Cel pe care îl ura
din adâncul ficatului. A căzut jos în nisip și i-a devenit adeptul cel mai
înfocat! Din Saul a devenit Pavel. Din lup a devenit oaie! Din prigonitor a
devenit prigonit! Cel mai persecutat apostol al Domnului.

„Cu ce sunt mai
deosebiți creștinii decât celelalte religii?”, sunt întrebat adesea de curioși
sau împotrivitori care stau cu glonțul pe țeavă împotriva Bisericii lui
Hristos. „Cu faptul că își câștigă vrăjmașii de partea lor!” îi dezarmez. Așa a
făcut Hristos cu tâlharul la Cruce. L-a câștigat cu iubire.

Unul din
scopurile pentru care a fost trimis Duhul lui Dumnezeu pe pământ este ca
Biserica să-și câștige vrăjmașii. Să-și aducă prigonitorii în tabăra lor. Să
suporte prigoana împreună.

„Sunt plini de
must”, au urlat preoții și cărturarii despre ucenici în ziua de Rusalii. Apoi
după predica lui Petru peste 3000 de inși (altădată 5000) au trecut în tabăra
celor „îmbătați de Duh”. Au devenit frați cu huliții! Și asta fără nicio
presiune. Benevol. Dragostea nu pune presiuni.

Când 40 de
„mucenici” au fost torturați (dezbrăcați) pe gheață și unul n-a mai rezistat și
a cedat presiunii renegând pe Isus, un gardian s-a dezbrăcat și i-a luat locul! Când
era persecutat în închisorile comuniste pastorul Richard Wurmbrand predica
despre iubire călăilor săi. Și mai târziu gardienii deveneau colegi cu el de
celulă. Când un misionar a fost mâncat de canibali, fiul lui a mers printre ei
să-i evanghelizeze. Și i-a câștigat pe toți pentru Isus! Când m-am căsătorit,
chiar în seara nunții soacra mea m-a blestemat și m-a dat afară pe poartă. Ura
ei a durat doar 6 zile. Ani mai târziu am botezat-o în râul din sat pentru Isus…
Exemplele vrăjmașilor câștigați de creștini pot continua cu milioanele.

Vara trecută am
fost la o mânăstire în munți cu doi buni prieteni, teologi ortodocși. Ei vin la
noi biserică, eu merg cu ei la mânăstire. Rugăciunea e ascultată peste tot. Pe
drum, cel mai bătrân mi-a spus că un anumit profesor mă urăște. I-am spus
motivul: „pentru că sunt creștin și l-am înfruntat într-o discuție în plen unde
susținea că noi ne tragem din maimuțe!” Bătrânul teolog m-a întrebat apoi suav,
dulce de tot: „Și dumneavoastră ați făcut ceva ca să-l câștigați pentru
Hristos?”. Îmi venea să sar într-o prăpastie de rușine! Și din seara aceea mă
rog să îl iubesc, să  îl câștig. și de ce
nu să am ocazia să îl botez într-o zi.

Vrăjmașii se pot
câștiga. Dar nu prin împotrivire, nu prin supunere, nu prin apăsare. Ci prin
dragoste. Prin Duh. Când era pe moarte Napoleon Bonaparte ar fi strigat: „Eu am
încercat să cîștig lumea prin forță și n-am reușit. Dar Tu, Galileene, ai
câștigat-o prin dragoste!”.

Da, vrăjmașii pot
fi câștigați. Biserica e singura instituție din lume care a făcut și face asta.
Ea are cel mai categoric rețetar de succes de sub Soare: „Nici prin putere,
nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul” (conform Zaharia 4:6)

Ștefan a murit ca
martir. Dar și-a câștigat vrăjmașul. Nu știu dacă Dumnezeu îngăduie să murim ca
Ștefan, dar ceea ce știu este că El dorește să ne câștigăm vrăjmașii! Chiar
așa, tu ți-ai câștigat (ca prieten) vreun dușman?

Nicolae.Geantă