În fața casei unui bătrân se oprește un tânăr. Batrânul rezemat cu coatele pe gard îl studiază curios. “Bunicule, îmi place satul acesta. Mi-aș cumpăra o casă aici. Aș vrea însă să te întreb ceva: Ce fel de oameni locuiesc în zonă?”. “Dar la tine în sat ce fel de oameni sunt?” “Niște oameni buni, muncitori, amabili. Oameni cumsecade”. “Ei bine astfel de oameni sunt și în acest sat!”.
Nici nu a plecat bine tânărul că la poarta bătrânului poposi altcineva. “Bună ziua bunicule! Îmi place foarte mult satul acesta. As fi încântat să am o casă aici! Dar aș fi curios să te întreb: Ce fel de oameni locuiesc pe aici?” După ce își dădu sprâncenele peste cap batrânul întreabă: “Dar la tine în sat ce fel de oameni sunt?” “Ooo, la mine în sat sunt oameni foarte răi. Niște neisprăviți. Puturoși. Nemernici!”. “Tot astfel de oameni locuiesc și aici”, afirmă batrânul.
După ce a plecat ultimul tânăr, un nepot al bătrânului, care fusese martor la discuții, își apostrofă moșul: “Cum de i-ai mințit? Ai spus unuia că oamenii de la noi din sat sunt buni, și celuilalt că sunt răi?”. Bătrânul îl privește iubitor: “Oamenii sunt răi sau sunt buni în funcție de cum îi vezi și cum îi tratezi tu!”
Mă gândeam în dimineața asta (chiar în Parlamentul României) că batrânul de mai sus știe regula de aur a Bibliei: trebuie să-i tratăm pe cei din jur cum am dori să fim și noi tratați! Iar creștinii nu pot trata oamenii altfel! Lăsați urme de bunătate pe oriunde treceți. Într-o zi cineva va călca pe ele!
Deși ați putea să mă contraziceți, oamenii de lângă noi sunt adesea exact așa cum suntem și noi! Vecini buni ori răi! Dacă-i ocolim și ei ne ocolesc, dacă-i îmbrățișăm și ei ne îmbrățisează cu bucurie! Chiar așa, ți-ai pus vreodată întrebarea dacă te-ai muta lângă un om care arată ca tine? Sau dacă te-ai întâlni cu tine pe stradă care ar fi cele mai frumoase cuvinte pe care ai dori să ți le spui?
Nicolae.Geantă