Mă bucur când mi se zice “haide la Casa Domnului”, spune David într-o cântare a treptelor, în psalmul 122. De ce așa bucurie să mergi la biserică?
1) Pentru că acolo oamenii “se suie” (da, mersul la biserică e totdeauna o urcare, o treaptă mai sus) că să laude Numele Domnului! (verset 4). Biserica e singura instituție unde laudele nu trebuie să fie egocentrice! E lipsită de selfism! Deci de… mândrie!(De aici învățam că oamenii nu-l laudă pe Dumnezeu din… mândrie!)
2) La biserică sunt și “scaunele” de judecată! (verset 5). Acolo judecă Dumnezeu după dreptate, și tot acolo ne autojudecăm. Adică ne pocăim de păcate! Biserica nu e numai tribunal pentru gafe ci și cimitir de poveri! Neîncăpător…
3) La biserică omul primește pace! (verset 7). Dar după ce laudă Numele Domnului și se cercetează pe sine însuși. Nu știu de ce avem damblaua de a judeca numai pe alții!
4) În Casa Domnului căpătăm fericire (verset 9). Laude+pocăință +pace=fericire. Simplă rețetă! Accesibilă oricărui om!
Tu mergi la Casa Domnului?
Nicolae.Geantă
Detroit, Michigan
#nickbags.ro