Unul a plecat cu cămașa lui Hristos. Altul cu sandalele sale
la subsuori. Altcineva cu zarurile. Mărunțișuri efemere.
Unii au plecat cu hule aruncate în sus, cu batjocuri, cu
huiduieli. Cu gura și inima plină de rău! Și cine e rău…
Iuda a plecat cu punga de arginți. Apoi a constatat ca banii
nu aduc fericirea. Că nu sunt numai ochiul dracului ci și dinții lui!
Unii au plecat cu resentimente. Preoți, cărturari, farisei,
incitatori la revoltă. O galerie de sfântoci-urâtori care distrug Binele în
numele religiei lor. Dar Dumnezeu nu este religie pentru nimeni. Dumnezeu este
relație!
Alții au plecat cu regret. „Dacă am ucis un om nevinovat?”
Conștiința lor dorise să încolțească dar ei au pus imediat bocancul peste ea. În
frunte cu Pilat!
Alții au plecat cu lacrimi. Cu ochi roșii și obraji ravenați.
„Dumnezeu ne-a părăsit!” Apoi au alergat pentru pregătiri de înmormântare!
Petru a plecat cu regrete! „Of, dacă nu aș fi călcat pe
bec!”
Unii au plecat așa cum au venit: gură cască!
Dar tâlharul? A plecat cu credința revederii. Și cu
promisiunea cerului veșnic!
Tâlharul a fost unul. Nu vrei sa fii tu al doilea?