„Tetelestai” – de Nicolae.Geantă

Apostolul Ioan ne spune că e ultimul cuvânt rostit de Hristos pe Cruce. Asta după ce Mântuitorul a fost udat pe buze cu oțet. Grecește sună „Tetelestai”. Românește se traduce „S-a isprăvit!” Adică totul e terminat. Încheiat. Un cuvânt strigat din toți rărunchii de Domnul Isus. „Hristos a strigat cu glas tare”, zic și Marcu și Matei. Ca să-L audă tot poporul (ce asista în plină zarvă). Când Dumnezeu vorbește astupă toate gurile lumii.

„Tetelestai” derivă de la verbul „teleo”, adică „a atinge ținta”, „a atinge scopul”. Hristos sfârșise lucrarea de mântuire a omenirii. Și acum a scos un strigăt de biruință, de bucurie. „Tetelestai” nu e numai sfârșitul durerii lui Hristos la calvar. E strigătul prin care Hristos a satisfăcut dorința divină: răscumpărarea omenirii de sub păcat! (Ioan 17:4) E strigătul prin care a anunțat finalul lucrării de a satisface dreptatea Tatălui din Ceruri (Romani 3:26). „Tetelestai” e declarația: „Am făcut tot ce ai cerut!” Misiune îndeplinită! (Mission accoplished). 

„Tetelestai” e strigătul de ușurare! De acum suferința s-a sfârșit. Durerea, bolile, păcatul, au fost biruite!

„Tetelestai” era cuvântul anual pe care Marele Preot îl rostea de Paști după sacrificarea mielului fără cusur care aducea norodului ispășirea. Se rostea exact la orele trei după amiază, după ce mielul fusese timp de trei ore în văzul poporului. În ziua aceea Mielul a stat pe Cruce înaintea tuturor. Și când Preotul a înjunghiat mielul de Paști și a strigat „s-a sfârșit”, Hristos – Mare Preot în veac –  a făcut același lucru pe Cruce: „Tetelestai”. Ispășirea omenirii este finalizată! 

Trei ore înainte de a striga Domnul „Tetelestai” Ierusalimul a fost în întuneric. „Tetelestai” a adus Lumina! Una care strălucește și în miez de noapte!

În sens laic, în lumea greacă „tetelestai” era un cuvânt folosit și pentru „plata unei datorii”! Ooo, ce datori am fi fost și azi lui Dumnezeu pentru matrapazlâcurile noastre! Dar Hristos ne-a plătit (toată) datoria! Haleluiah!

Tot la greci „Tetelestai” însemna un punct de cotitură după ce ai terminat o casă. Începea o viață nouă. După strigătul lui Hristos de final Dumnezeu a deschis o epocă nouă! Epoca harului nemeritat!

Iubitul pastor Richard Wurmbrand ne spunea că în aramaică – limba în care a cuvântat Hristos de pe Cruce, acest strigăt „Tetelestai” a fost „Kala!”. Tălmăcit înseamnă „s-a săvârșit!” Lucrarea lui Isus se săvârșise desăvârșită! La ea nu mai trebuie adăugat nimic. Sola Fide. Numai credința. Sola Gratia. Numai prin har! Așa se intră în Rai! Dar, acest cuvânt „Kala” mai înseamnă ceva în aramaică: „Mireasă!” Când Isus a strigat pe Cruce „Tetelestai” și-a anunțat finalizarea lucrării, dar a strigat și Mireasa, Biserica Sa: „Vino! Mireasă a sosit vremea cântării!”

„Tetelestai”, „Kala”, „S-a isprăvit”. Sângele fusese vărsat! Jertfa fusese adusă. Boldul morții fusese înăturat. Totul se terminase. Isus a biruit moartea la Cruce!

Unii au o religie care spune „Fă!”. Credința noastră spune „Făcut!”. „Tetelestai!” Isus murind a făcut tot ce era nevoie pentru credința noastră? Crezi tu lucrul acesta? Atunci „Kala”. Cel ce a învins boldul morții te așteaptă!