Ar trebui
să subscriem cu JH Newnam care zicea într-o prelegere a sa: ”Nu te teme că
viața ta va avea un sfârșit, ci teme-te ca nu cumva să nu aibă un început”.
Căci, începutul vieții nu e la maternitate. Și nici finalul ei la mormânt.
Începutul vieții nu e când micul trupul începe să miște. Nici când face
primii pași. Începutul vieții e atunci când sufletului tău începe să-i crească
aripi! Abia atunci începi să respiri nemurire. Căci viața nu e doar existență
telurică.
să subscriem cu JH Newnam care zicea într-o prelegere a sa: ”Nu te teme că
viața ta va avea un sfârșit, ci teme-te ca nu cumva să nu aibă un început”.
Căci, începutul vieții nu e la maternitate. Și nici finalul ei la mormânt.
Începutul vieții nu e când micul trupul începe să miște. Nici când face
primii pași. Începutul vieții e atunci când sufletului tău începe să-i crească
aripi! Abia atunci începi să respiri nemurire. Căci viața nu e doar existență
telurică.
Poate că
așa vom înțelege de ce Hristos i-a spus lui Nicodim în toiul nopții că nimeni
nu va intra în Împărăția cerurilor dacă nu se va naște din nou… Fără ea nu
trăim.
așa vom înțelege de ce Hristos i-a spus lui Nicodim în toiul nopții că nimeni
nu va intra în Împărăția cerurilor dacă nu se va naște din nou… Fără ea nu
trăim.
Frica de
început e-o teamă bună. Cea de sfârșit e teamă rea. Și cine se teme doar de
aceasta din urmă înseamnă că nu a început să trăiască!
început e-o teamă bună. Cea de sfârșit e teamă rea. Și cine se teme doar de
aceasta din urmă înseamnă că nu a început să trăiască!
Începe să
trăiești! Dar pentru asta trebuie să schimbi scutecele necredinței…
trăiești! Dar pentru asta trebuie să schimbi scutecele necredinței…
Nicolae.Geantă
