Îmi plac articolele lui Cristian Tudor Popescu. Nu degeaba a fost desemnat ani la rând cel mai bun jurnalist din România. Îmi place mult şi cum scrie tinerilor. Iată mai jos o monstră de pe onemagazine.ro
Mie, ins pe cale de a iesi din targetul agentiilor de publicitate, 18-55 de ani, tinerii zilei de azi, inainte de a fi violenti sau apatici, mi se par apatetici. In situatii care pe mine ma emotioneaza pana la lacrimi, ei raman indiferenti sau ironici. Nu pun la inima, nu fac caz, nu o iau in tragic. Refuza sa se implice intr-un sentiment.
Cel mai bine spune asta o vorba de-a lor, gen, pusa la capatul propozitiei: “Da, si Adi a zis ceva, te iubesc – gen”, “Carla e «vreau sa ma sinucid» – gen”, “Nu vrea sa mearga cu mine la mare – gen”. Tot ce se intampla nu poate avea nimic particular, unic, irepetabil, trebuie inscris intr-o serie, intr-o categorie fenomenologica, intr-un gen. Aparare prin clasificare. Astfel, nu te poate afecta personal, nu te poate rani, tot asa cum nu te poate rani un leu pus intr-o cusca pe a carei placuta scrie in latineste “Panthera leo”.
Apropos: ştiaţi că CTP este nepotul lui Tudor Popescu, preotul ortodox de la Biserica “Cuibul cu Barză” – Bucureşti, care în anul 1923 a înfinţat “mişcarea tudoristă”, astăzi Biserica Evanghelică Română / BER?.