Odată, la o întâlnire științifică, după ce m-a făcut cu ou
și oțet, un septuagenar cam ateu, a mai stat câteva clipe la masa de protocol,
apoi s-a ridicat în picioare, și-a dres vocea și a precizat: „Îmi cer scuze
dacă v-am stricat evenimentul! Dar eu acesta sunt și așa voi rămâne!”
Să fiu sincer cu dvs? Eu nu i-am primit cererea asta de
iertare… Pentru că scuzele nu reprezintă nimic dacă mai departe
comportamentul rămâne același!
Ți-ai cerut vreodată iertare și ai continuat să „dai cu
piatra-n baltă?” Ai trecut vreodată prin dușul asta rece, când cineva pe care
l-ai iertat a continuat mai departe cu același ritm de… ticăloșie? (Scrie mai
jos în comentarii!)
Știu, Domnul Isus a spus să iertăm de 70 de ori câte 7!
Dumnezeu e iertare în esență! Și totuși, inclusiv Tatăl ceresc într-o zi va
trage linie! De aceea te îndemn: dacă te-a iertat – Dumnezeu sau oricine –
luptă să-ți schimbi caracterul!
PS: Cineva zicea că dezamăgirile te fac să deschizi ochii mai mult decât o mie
de sfaturi!
Nicolae.Geantă
Am reparat greșeli ale unor persoane apropiate, am ajutat la revenire din faliment, apoi să văd că repetă aceleași greșeli, falimente și am simțit că au fost eforturi fără rost.
În zonele respective intervin doar cu aprobări și ridicări din umeri, de aceea nu sunt nici văzut bine, dar în sacul spart e greșit să umpli.