de Nicolae Iorga
Te-am răsplătit amar Isuse
Când rătăcitul tău popor
Cuprins de setea de omor
Pe crucea hoţilor te puse.
Sunt prooroci, ca Tine, mari
Care râvnesc până şi ura,
Ce ţi s-a dat, pân’ şi tortura
Ce-ai îndurat printre barbari.
Dar ai învins murind în lume.
Cei dosisprezece ucenici
Cei umiliţi şi slabi şi nici
Sublim făcură al Tău Nume,
Căci glasul lor răsunet n-are
Şi munca lor piere-n nimic.
Nici un netrebnic ucenic
Să-i moştenească nu apare.
Şi sunt martiri între martiri,
Dar suferinţă-aşa de-adâncă
N-aduce vulturul pe stâncă
Nici palmele, nici răstigniri.
Menu