“Poruncile acestea… să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi” (Deuteronomul 6:9)
Am spus într-o predică recentă că unul din moto-urile după care mă ghidez în viață este rugăciunea lui Ilie de pe Carmel: “Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeul lui Israel, că eu sunt slujitorul tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta!” (1 Împărați 18:36b). “Îmi vine să îmi fac tatuaj pe mână dreaptă cu mesajul acesta, chiar de s-ar speria unii”, am susținut în fața bisericii. La sfârșitul predicii am primit din sală un bilețel împăturit: “pentru fratele Geantă. Leveticul 18:28” (versetul spune: “Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort, să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul”).
M-a amuzat biletul! Persoana care mi l-a trimis înțelese doar literal mesajul. Mi-am adus aminte că în Deuteronom 6:6-9 Dumnezeu a poruncit Marele Șhema, cum spun rabinii. Shema Israel, adică fidelitatea față de Dumnezeu, trebuia memorată de către evrei din fragedă pruncie. Paradoxul este că Dumnezeu le-a vorbit în sens figurativ să scrie legea pe porți, tocul ușii sau pe brățările de la mâini, iar ei au înțeles literal. Legea divină nu trebuie scrisă pe nimic, nici măcar în creier, ci trebuie săpată în inimi.
Aș fi putut să-l întreb pe expeditor ce înțelege prin fruntarii între ochi? Sau dacă știe locul în care Dumnezeu însuși s-a tatuat?
Evident că nu mă voi tatua niciodată. Nici măcar cu pixul ori cu vopsea care se șterge cu apă! Și știți de ce n-o fac? Nu pentru că-i păcat ci pentru că la Golgota s-a tatuat Hristos pentru mine! Cu piroane de 20! În fiecare dimineață Domnul îmi spune “Te-am săpat pe palmele Mele!” (Isaia 49:16). El m-a tatuat în palme, și eu l-am tatuat în inimă!
Tatuați-vă inima pentru Hristos! El deja are palmele tatuate pentru păcătoși…
* Notă: Fruntariile (ebraică țoțapot) apare tradus adeseori “filacterii”. Etimologia și semnificația antica a cuvântului sunt incerte. Teologul Peter Craigie, profesor de Vechiului Testament, susține că fruntariile sau filacteriile au început să fie folosite ca un fel de cutiuțe conținând un pergament pe care erau scrise câteva versete biblice.