Tănărul bogat, sau religia în fugă

Text: Marcu 10:17-27
Inventio:
În antecamera lui Dumnezeu, tânărul bogat stă cu un biblioraft în mână. ”Ce e cu tine aici?”, îl întrebă surprins îngerul secretar. ”Vreau să mi se facă dreptate. Uite, am aici o mulțime de nume ale creștinilor care mă numesc nesocotit, nesăbuit. De 2000 de ani sunt tot timpul vorbit de rău, pentru că am ales să plec de la Hristos înapoi la bogăție. Știi ce mă doare? Că pocăiții din 2012, am dosarul doveditor aici, nu au refuzat invitația lui Hristos ca mine, dar ăștia sunt mai inconștienți: ei cred că pot să-L urmeze și pe Isus și pot rămâne și alături de Mamona. Cine sunt atunci nesăbuiții?”.

Azi, eu sunt supărat pe tânărul bogat din noi. Care crede că poate șmecheri viața credinței. Creștinul ce nu crede Iacov 3:11.

Dispozițio
1. fuga spre Dumnezeu
a. totul grăbit
Tânărul bogat, un teolog erudit, îmbrăcat în Armani, are mașini scumpe, diplome de licență, firme, terenuri și afaceri imobiliare, scârțîie roțile pe asfalt alergând în ultima clipă la Hristos: e religia lucrurilor amânate. A celor făcute pe grabă, pe viteză.
E tipul care toată viața a amânat să ia decizii cu privire la mântuire.
Politicos, Se închină Lui Dumnezeu: ”Agate didaske” (Bunule Învățător)
b. totul greșit
Pune cele mai serioase întrebări cu privire la viață.
Închinarea sa e fără credință. E religia în fugă. Care pună lumânări, face pomeni, se poartă frumos pe stradă. Cântă la cor, predică la ora de rugăciune, postește, duce castronul de ciorbă săracilor a doua zi de Paști. Totul însă în mare viteză. Ruler, cum îl poreclesc englezii.
Alergăm din fragedă pruncie spre cer. Ne străduim, să facem să facem, să facem. În loc să fim.
M. Luther – ”Credința nu întreabă niciodată ce să facă. Ea face pur și simplu”. M. Magdalena a făcut. Oile vor fi despărțite de capre tocmai din acest motiv: ele au facut voia Stăpânului.

2. fuga lângă Dumnezeu
a. moralitatea ca virtute
Tânărul era un tip moral. Fără greșeală în privința religiei. De aceea Isus l-a iubit. E singura persoană din Noul testament despre care scrie asta.
Era dispus să facă, nu să renunțe.
b. grija de semeni ca scop
”Vinde tot… Apoi ia-ți crucea și… vino!”. Lângă Dumnezeu nu poți alerga decât cu crucea-n spate. Ea e aripa-ți spre cer!
”Un singur lucru îți lipsește”: ai făcut multe, acum încearcă să scapi de ele. ”Ca să fi desăvârșit!”
Religia te pune să faci bine, Isus te ajută să fi bun!
c. Hristos ca mod de viață
v. 21b – ”Ia-ți crucea și urmează-Mă”.  Învață să suferi făcâd bine!
”Tinere, fi ca Mine. Poartă-te ca Dumnezeu! Ajută oamenii, iubește-i, împarte-ți viața cu ei, bucuriile, șterge-le lacrimile, vorbește-le de bunătatea divină, evanghelizează-i, roagă-te pentru ei, vizitează-i la spital, sponsorizează săracii…”Dovedește că aplici Legea. Poartă-te ca Dumnezeu.
Lângă Dumnezeu nu dormi, nu ești fără putere, nu trăiești dogme. Ci viață. Ești viu, nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți.

3. fuga de Dumnezeu
a. Întristare fără pocăință.
E singurul personaj care în urma chemării lui Hristos a plecat întristat înapoi.
A făcut un drum lung, dar a ratat ultimul pas.
Diferența dintre el și copilul cu 5 pești și 2 pâini: avea prea mult.
b. aproape de Dumnezeu și totuși departe
Isus zice : ”Vino”; el alege să plece.
Anevoios vor intra în cer cei cu avuții. Ucenicii, oameni simpli au înghețat auzind verdictul hristic.
Totul e cu putință la Dumnezeu.

Concluzio
Viața duplicitară, și cu Dumnezeu și cu Mamona nu e cu nimic mai diferit de atitudinea tânărului bogat. Cinstit, el a ales una dintre ele. Nu știm dacă într-o zi nu s-a întors cu toată inima la Hristos.
Să fi rece e regretabil, să fi căldicel e condamnabil.
Tânărul bogat a trăit religia pe fugă. Obișnuit cu adrenalina religioasă, cu viteză dogmelor, nu mai poate opri nici când îl întâlnește pe Fiul Lui Dumnezeu.