Că este ateu nu încape îndoială. L-a auzit toată țara vorbind – ori de câte ori a avut ocazia – împotriva bisericii. Criticând preoții, episcopii, Patriarhul sau împărtășania. Cnd e;ti la pupitru și poți zvârli vitriol… Dar, cine vorbește de rău Biserica de fapt vorbește de rău pe Dumnezeu. Se aseamănă cu demonii.
Că este ultra-propagandist vaccinist, gata să spintece orice pântec neinjectat în numele pandemiei (un fel de menghele!), nu ne mai șochează. Nu știm dacă e plătit/cât e plătit pentru a face valuri. Dar agresivitatea față de cei ce vorbesc altminteri decât propaganda despre vaccinare nu are egal printre jurnaliști pe sticlă. Zici că aleargă spre un mare premiu. Premiul pentru dezastru.
Că simpatizează progresismul, că-i face lobby pe Tv unde are acces, că manipulează audiența, se vede de pe Lună. Ca Zidul chinezesc. Dar azi, cam toți suntem obișnuiți să înotăm împotriva curentului. Dar ca să vorbească împotriva principiilor de bază ale familiei NU ne-am fi așteptat! Pentru că, și ateii, și progresiștii, și vacciniștii au copii și sunt părinți. Însă nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară să fie luați copiii de la părinții care nu gândesc ca ei! Dar domnul cu bretele și ochelari groși de la Digi24, adică Prelipceanu, căci despre domnia sa e vorba, a cerut-o public! Cu aere de taliban, prompteristului i-a zburat porumbelul din gură: „Să-i scăpăm pe copii de părinții lor! Asta ar trebui să facă școala!” (se referea la părinții care nu vor ca odraslele lor să fie testate sau vaccinate la școală!). Elegant, ministrul nu a fost de acord. „Ba da, vă spun eu…” a continuat agresiv Prelipceanu cu aere de mic dumnezeu.
Nu vreau să scriu mai multe despre personajul Prelipceanu. Dar de la el învățăm o filosofie de viață: când capeți puterea te dezumanizezi! Îți ieși din piele. Din atribuții. Când ajungi factor de decizie – nu contează dacă în politică, jurnalism, justiție ori mai nou medicină – începi să te crezi dumnezeu! Să hotărăști ceea ce numai El poate face! Apropos, în porunca a cincea Dumnezeu cere „să-ți cinstești părinții”. Domnul Prelipceanu cere tocmai necinstirea lor. Iar necinstirea atrage blestemul! Este scris…
Domnu’ Prelipceanu, dumneata ți-ar place să-ți ia cineva copilul? Sau să-ți ia cineva părinții? Să te dea în custodie la niște transgenderi vaccinați? Ai dori să ceară careva cu aere de taliban să fii linșat că te-ai vaccinat? Ori că nu te duci de Paști la biserică? Ți-ar place să ți se refuze permisul de șofer pentru simplul motiv că ai ochelari? Dar oamenii nu o fac. Pentru că au al șaselea simț: bunul simț. Ăsta e darul lui Dumnezeu…
Ani de zile am crezut cu toții că presa e câinele de pază al democrației. Numai că, fiind adulată, răsfățată, mângâiată pe creștet, a devenit lup! Pentru propria turmă!
Îmi este milă de domnu’ Prelipceanu. Pentru că în acribia domniei sale joacă un rol dublu: de călău și de victimă!
Nicolae.Geantă