Spurgeon. Triumf, tragedie, triumf – de Nicolae.Geantă

Era o vineri seara când Londra devine furnicar. A doua zi
trebuia să predic la o nuntă. Întâmplător sau nu am ajuns am ajuns în Elephant
and Castle. La Metropolitan Tabernacle din sudul Greater London. Iar una dintre
dorințele mele era, de mult timp, să urc măcar odată la amvonul de unde a
predicat CH Spurgeon. Nu, nu am reușit. (Era destul de înserat pentru asta.
Atunci nici nu știam că impunătoarea clădire din London SE1 6SD nici măcar nu
mai era fosta biserică a Prințului Predicatorilor. Care, a ars în 1898, apoi a
fost bombardată în WW2, în 1941. Acum e o clădire refăcută din 1957). Am reușit
decât să facem o rugăciune. Și să mulțumim încă odată Domnului că într-o zi, de
pe fereastra cerului a scăpat printre telurici pe Spurgeon. Apoi, am discutat
cu micul grup ce mă însoțea despre Prințul predicatorilor. Despre trimf, tragedie
și din nou triumf.

sursa foto AICI

Spurgeon, proaspăt ales pastor la New Park Street Chapel (1854)
polariza mii de oameni din orașul cu trei milioane de locuitori la vremea aceea.
Ascultătorii săi nu erau numai londonezi ci veneau din tot Regatul Britanic. „Era
ca o cometă care lumina cerul”, îl descriau ziarele londoneze. Dar totodată
criticat de detractori. Că e „grosolan în vorbire”, „necioplit”, un „bădăran de
la țară”. Nu știu de ce dar astfel de adjective mi-a fost dat des urechilor să
le-aud! Virusul defăimării nici azi nu s-a stins. Mai mult decât atât erau unii
care se așteptau (și probabil sperau) ca mulțimile să se plictisească de CHS și
de predicile lui. Exact cum erau (și mai sunt și azi) unii care abia așteptau
să se plictisească oamenii de Cireșarii! Dar ca întotdeauna aveau să fie dezamăgiți.
Duminică de duminică numărul auditoriului creștea. Astfel, biserica păstorită
de Spurgeon nu mai încăpea în clădirea din New Park Street Chapel.

Întâi au închiriat Exeter Hall, apoi sala muzicală din
Surrey Gardens din Kennington. Chiar dacă sala muzicală era numită „casa
diavolului”. Spurgeon zicea că „e gata să meargă și în casa diavolului ca să
câștige suflete pentru Hristos”. Chiar așa, dacă Satan vine să câștige suflete
chiar în biserică noi de ce nu am câștiga oameni pentru Hristos din „casele
diavolului”? La Surrey Gardens au venit 17.000 de persoane. Din ei 5000 au
rămas afară. Pentru că sala avea numai 10.000 de locuri. Dar inevitabilul s-a
produs. Cineva a strigat că „se prăbușesc balcoanele”, altcineva că este „foc”.
Oamenii s-au panicat, și în goana de a părăsi sala scara de la balcoane s-a
rupt. Au fost morți. Spurgeon a leșinat. Calomniatorii l-au ciuruit! A numit
experimentul „o noapte întunecată a sufletului”. Și totuși CHS a continuat
predicile la Surrey Gardens. Cu până la 10.000 de ascultători în sală!
Construcția unei biserici cu 15.000 locuri devenise obiectivul principal al
congregație și-al lui Charlie.

După tragedie, la 7 octombrie 1857, Spurgeon a predicat la
Crystal Palace, o sală de trei ori mai lungă decât St. Paul s catedral. Când
toți au intrat la slujbă fuseseră înregistrați 23.654 persoane! A fost cea mai
mare adunare în fața căreia a predicat CHS vreodată! Atunci avea numai 23 de
ani! Predica sa a fost foarte directă. „Prințul” a început prin a denunța păcatul.
A vorbit îmăpotriva imoralității de pe străzile Londrei, împotriva patronilor
de fabrici care batjocoreau salariații, împotriva ingineriilor financiare care
înșelau oamenii! Asta înseamnă curaj. Demnitate. Fermitate. Apoi a continuat cu
măreția lui Dumnezeu în fața căruia toți vom sta la judecată! Ce-ar putea face
atunci păcătoșii? Și a finalizat cu podul dintre pământ și Cer, cu Hristos. „El
a murit ca noi să nu mai murim”, i-a asigurat predicatorul. Peter Morden, unul
din biografii lui Spurgeon spune că „scopul lui CHS nu era să caute faima, ci
să placă totdeauna Domnului. Pe el nu-l interesau mulțimile, ci convertirile!”
Pasiunea lui era să vestească Evanghelia celor ce aveau nevoie. Și mai avea o
mare pasiune pentru sfințenie. Secretul rodirii lui Spurgeon? 1- Credincioșia
față de mesajul Evangheliei. 2 – Puterea lui Dumnezeu. Simplu, nu? Noi aplicăm?

Metropolitan Tabernacle, cea mai mare biserică nonconformistă a Angliei victoriene, a
fost construit din necesitate. Finalizată în martie 1861, capela care a costat
31.000 lire (din donații), nu a avut 15.000 locuri cum s-ar fi dorit, ci numai
6000. Locația aleasă a fost Elephant and Castle, un loc proeminent lângă râul
Tamisa, în sudul Londrei, parțial pentru că se credea că ar fi locul incendierii
martirilor din Southwark. Din acest motiv piatra de temelie a clădirii este
moto-ul: „Sângele martirilor este sămânța bisericii”. Charles Haddon Spurgeon a
păstorit biserica timp de 38 de ani.

Erudit de clasă înaltă, cercetător profund (minim 6 ore pe
zi), „Prințul” care sfătuia predicatorii că trebuie să stea cu „Biblia într-o
mână și cu ziarul în alta”, predica la Tabernacle de trei ori pe săptămână. Dar
cu celelalte evenimente din afara amvonului uneori predica de 10 ori pe
săptămână! A tipărit 3563 de predici. Până la 1900 peste 100 de milioane de
copii ale acestora au fost vândute, traduse în 23 de limbi. În 1905 se estima
că dacă ar fi puse cap la cap, predicile tipărite și vândute ale lui Spurgeon
ar ajunge dela Pământ la Lună! Dar acum la peste 130 de ani dela trecerea sa în
veșnicie?

Triumful lui Spurgeon nu a constat numai în predicare. A
scris o mulțime de cărți și studii, din toate domeniile. A revizuit 4000 de
comentarii biblice! (Dacă nu erau bune scria pe ele: „nu spune nimic”, „nu vă
umpleți rafturile cu ele”, „umplutură”, „complet nefolositor”!). Totul era destinat
în ajutorul „colegilor pastori și predicatori”. Triumful lui a continuat întemeind
un colegiu de pastori, un orfelinat, o societate de literatură creștină și revista
The Sword and the Trowel . Peste 200
de biserici noi au fost începute numai în regiunile păstorite de studenții săi.
În 1887, spre sfârșitul slujirii sale, Spurgeon a scos biserica din Uniunea
Baptistă din cauza influenței tot mai mari a liberalismului teologic în Uniune.
Mi-a plăcut enorm declarația lui: „mă
declar un calvinist, nu ezit să iau numele de baptist, dar dacă sunt întrebat
care este crezul meu, răspund: Isus Hristos!”

Munca asiduă l-a extenuat. Da, sunt predicatori care ajung „istoviți
de ascultare”. Când a fost sfătuit de medici să nu mai facă nimic, Spurgeon a
întrebat: „Și cât o să mai trăiesc?”, „Ceva peste trei ani”,  „Și dacă slujesc?”, „Vreo 6 luni!” a spus
doctorul. „Atunci mai bine să mor ostenit
decât ruginit!”, a exclamat Prințul predicatorilor.

La 31 ianuarie 1891 Prințul predicatorilor a trecut în
veșnicie. Cu câteva ore mai devreme, Joseph Harald, credinciosul său secretar
personal, s-a uitat pe fereastra hotelului unde locuia CHS. A strigat-o pe
Susannah, soția pastorului: „veniți, văd o mulțime de îngeri!”. Ea nu i-a
văzut. Dar ei venise să-l ducă triumfător pe pastorul Spurgeon Acasă. La
serviciul său funerar pe amvonul Tabernacolului Biblia era deschisă la Isaia
45:22 „Priviți la Mine și veți fi salvați,
toate marginile pământului”. Erau un omagiu glorios: Spurgeon îndreptase
toată viața atenția oamenilor spre Hristos!

Mi-a plăcut enorm de mult o declarația a sa „Scrieți-mi
viața pe cer. Nu am nimic de ascuns!”. Aș vrea să putem spune și noi aceasta…

Viața poate fi plină de triumf. Dar și de tragedii. Însă
trebuie luptat să terminăm glorios. Fii unul dintre cei ce vor intra triumfător
pe porțile Cerului!

PS: Nu am putut urca la amvonul lui CH Spurgeon de la
Tabernacle. Dar am putut să țin în mâini o Sfântă Scriptură de-a sa și un caiet
de însemnări. La Barking, la biserica Genesis, păstorită de prietenul meu Florin
Antonie.

Nicolae.Geantă