Spre ce munți ne ridicăm ochii? – de Nicolae Geantă

 Când am fost în
Africa cineva mi-a spus explicația unui pastor despre Psalmul 121. Zicea că versetul
1 care începe cu întrebarea retorică: „Îmi ridic ochii spre munți… De unde îmi
va veni ajutorul?”, în contextul în care s-a ascris a doua cântare a treptelor,
„munții” erau considerați și oamenii bogați sau sus puși. Nobilii. Ofițerii. Politicienii.
Preoții cei mai de seamă. High-life-ul societății. Și, zicea pastorul american,
când cineva avea o problemă mare se uita la „munții sociali” și aștepta
ajutorul. Mâna întinsă. Sprijinul prin care te pot scoate din necaz. (Evident
că pastorul spunea că ajutorul vine dela Dumnezeu, și concluzia era că niciun
munte social nu se poate compara cu ajutorul Tatălui ceresc).

Chiar dacă pare
verosimilă, teoria teologului transatlantic nu m-a dat pe spate. E drept, se
poate să vedem oamenii cu poziții pe niște munți. E drept că ei pot interveni
și face „minuni” în viețile multora. Dar nu cred că autorul Psalmului (poate
chiar David) a vrut să spună asta. Ci mai degrabă a vrut să condamne modul greșit
de închinare al evreilor! Dacă citiți cărțile istorice veți vedea că pe munți
evreii au construit altare idolilor. Ca și popoarele din jurul lor. Populația
antică ridica altare pe înălțimi. Pe munți. Le dedicau unor zei și strigau la
ei pe crestele montane așteptând intervenția acestora. Iar autorul Psalmului
121 nu a scris dezamăgit de (ne)ajutorul uneo clase sociale. Ci a scris ironic
la adresa zeilor de pe munți. Ajutorul nu vine de la ei. Pentru că sunt idoli. Și
idolii sunt fabricați de oameni. Ajutorul vine de la Dumnezeu. El e Creatorul
tuturor lucrurilor. El e deasupra tuturor „munților”. Și-a tuturor problemelor.

Unii pastori  spun că „munții” reprezintă încercările,
greutățile. Nu facem polemici. Dar „ajutorul care vine de pe munți” se referă
la idolii ridicați acolo. În contrast cu Dumnezeu, ei nu ne pot păzi oriunde,
oricând. Și nici pe oricine…

Nu vă faceți
idoli! Nici financiari, nici educaționali, nici militari, nici politici. Și
nici atât religioși. Și mai ales nu-i urcați pe munți. Oricât de sus ar fi
idolii nu ne pot păzi! Nici ziua, nici noaptea, nici la plecare, nici la
venire. Pentru că un idol e totuna cu nimic! Dacă nu mă credeți puneți-i la
probă când ați ajuns în încercare! Evreii i-au pus. Prin urmare s-a ales praful
de națiune…

Ridică-ți ochii
spre Dumnezeul cel viu. Oricând. E oriunde. Gata să ajute. Dar fiind Gentlemen,
nu intră forțat în viața noastră. Închinarea nu se face forțat. Și nici
colaborarea cu El. Ci benevolă.

Nicolae.Geantă