Spitale, medici sau biserici? – Nicolae Geantă

“Sunt 56.000 de preoţi şi 48.000 de medici în România. Câteva asemănări şi deosebiri:

preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere. Medicii, în schimb, salvează în fiecare zi mii de oameni, însă lumea îi înjură.

În fiecare an, medicii buni pleacă în străinătate, de tot. Popii, nu pleacă decât maxim într-o nouă biserică, construită peste drum.

În ultimele două decenii, nu s-a făcut nici un spital mare. În schimb s-au închis multe mai mici. Numărul de biserici aproape s-a dublat.

Nu avem nici un mare centru de cercetare finanţat la nivel european. În schimb finanţăm o catedrală a neamului, la nivelul european de Evul Mediu.

Mari noştrii intelectuali sunt bigoţi. Unii practică chiar delirul mistic în cărţile lor. Nici unul nu apără ştiinţa.

În concluzie, rugaţi-vă să nu vă îmbolnăviţi. Sau dacă totuşi o faceţi, rugaţi-vă să muriţi repede. Pentru deces cu zece popi, România e perfect pregătită. Şi acum ne pregătim să îi scutim de taxe. Fireşte, pe preoţi, nu pe medici. Aşa să ne ajute Crucea Roşie!”

Nu ţin partea preoţilor. Oricum ei mă înjură că sunt pocăit. Însă nu sunt de acord (în totul) cu domnul Mândruţă. Argumentez şi de ce: 

1. În primul rând preoţii trebuie să fie mai mulţi decât medicii! România nu e o ţară numai de diabetici, de ulceroşi ori hipertensivi, de tebecişti sau handicapaţi. E o ţară normală, cu oameni vânjoşi. Sănătoşi. La medici, evident merg numai bolnavii. Şi nu cred că 19 milioane de români sunt bolânzi! Însă 19 milioane de români au o boală foarte gravă: păcatul. Toţi suferă de el. Ucide. Nici un medic nu-l poate trata. De aceea, cred că batalionul de preoţi e prea puţin numeros. Iar numărul de biserici e insuficient. Mai ales în comparaţie cu cârciumile şi discotecile!

2. E drept, medicii salvează zilnic vieţi. Îi felicităm. Le mulţumim. Dar nu putem spune că preoţii n-au salvat pe nimeni. Sunt milioane de mărturii ale oamenilor ce şi-au schimbat viaţa în biserici. Şi, oricâte lifting-uri ar face medicii, oricâte upgrad-ări de facies, ce-ar folosi unui om look-ul ori să câştige tot pământul, dacă îşi va pierde sufletul? Sufletul e mai de preţ ca trupul. Dacă l-ai piedut, regretele nu te ajută. Chiar dacă te boceşti veşnic.

3. Accept, intelectualii pot fi bigoţi. Mistici. Pot scrie despre Dumnezeu, dar să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Însă cu ştiinţa nu te aperi împotriva dumnezeirii. Dimpotrivă, ea vine şi-L confirmă pe Creator, creaţia Sa. Fără Cel ce vindecă rănile, degeaba avem cele mai sofisticate spitale. Oare spitalul, chiar i-a salvat pe toţi?

4. Dacă vă îmbolnăviţi, nu vă rugaţi să muriţi repede! Asta e filosofie drăcească! Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă vindece. Şi trupul şi sufletul. A făcut-o cu mii de ani înainte să apară Crucea Roşie… O face şi acum! El, nu se schimbă.

Concluzie: Din articolul citit în “Dilema veche” (la sugestia unui bun prieten al meu, profesor de istorie) am înţeles că se caută vindecare fără Dumnezeu. Însă în timp ce tehnologia medicală a atins apogeul ştiinţific, puşcăriile sunt mai îndesate ca mall-urile în Ajunul Crăciunului, tinerii şi-au piedut orice doză de moralitate, avorturile sunt mai numeroase ca naşterile, parlamentarii fură “legal” ca în Vestul Sălbatic, economiştii ecluzionează inginerii financiare, cârciumile socializează mai abitir ca Facebook-ul, ziariştii devin mai profesori ca profesorii. Peste tot se promovează urâtul. 

Momentan nu mă tem de urât. Câtă vreme avem Biserica… Iubiţi-o, sprijiniţi-o, frecventaţi-o! Şi vă asigur: nu vom mai avea mulţi bolnavi!

Nicolae Geantă