Leprozeria Tichilești este un loc unde timpul se scurge cel mai greu în România. Uitată prin văgăunile dintre dealurile Niculițelului, leprozeria dobrogeană de azi e un centru de îngrijire nu doar pentru leproși, ci și pentru bătrânii abandonați. Sau rămași singuri. Leproși sunt numai 9. Dintre toți cea mai în vârstă persoană este sora Hima. O băbuță de 94 ani (a împlinit chiar în aceste zile) care locuiește în Tichilești de la 17 ani. Bătrâna, originară din Chilia Veche a venit în leprozerie bolnavă. Dar Dumnezeu – slăvit sa fie Numele Lui – a vindecat-o de mulți ani, de nu mai știe minte. Și totuși a rămas în Tichilești. În căsuța ei de pe deal. Apropos, în Tichilești sunt încă sumedenie de căsuțe construite de foștii leproși. Unele locuite, grădinițe de zarzavat, flori și vișini, trepte de piatră și pereți lipiți cu lut.
Sora Hima nu a coborât în fața centrului de îngrijire la program, dar am mers noi la ea. Eu și Dani Stoica. Ajunși la ușă, bătrâna ne-a poftit în casa sa micuță și extrem de îngrijită. Cu tablouri cu versete pe pereți. „Au venit frații? M-am rugat Domnului să îi păzească pe drum!”. A ieșit în pragul căsuței zâmbind: „Ați avut program la biserică?” (Da, în Tichilești este o mică biserica baptistă. Închisă de ceva vreme). Apoi batrânica ne-a depănat povești de când erau 186 de tichileșteni în micul sit împădurit, ne-a descris cum l-a cunoscut pe Domnul Hristos, cum a vizitat biserici din România, „chiar de două ori în București”. „Am fost peste tot fraților, numai în afara țării nu am fost”. „O să mergeți și-n afara României, i-am zis. Când veți pleca la ceruri!”
Bătrâna ne-a recitat Psalmul 1 apoi s-a rugat pentru noi rezemată de pragul ușii. Tot timpul a povestit numai despre măreția Hristosului ei. „Am spus mereu despre Dumnezeu, și oamenilor mari de la București care au venit pe la Tichilești”. „Fraților, eu nu aștept ziua de mâine. Sunt gata să plec acasă oricând! Abia aștept!”, a încheiat discursul nonagenara.
„Sora Hima, știți de ce ați apucat 94 de ani?, am întrebat. Pentru ca Tichileștiul să aibă tot timpul în el aprinsă o făclie. Dumnezeu nu a renunțat nicio clipă să aibă un reprezentat aici”.
Da, la Tichilești în leprozerie Dumnezeu a avut permanent un ambasador! Și va mai avea. De ceva ani s-a întors la căsuța ei dragă o alta soră, Domnica. Fată din familie de leproși, născută la Tichilești dar niciodată bolnavă, sora Domnica s-a reîntors în vechiul sătuc. Prin ea Dumnezeu va continua să strălucească printre bolnavii de lepră! Apoi va scoate alții…
Azi, la Tichilești, am învățat o nouă lecție: Dumnezeu are totdeauna reprezentanți și în cele mai oripilante locuri. Pentru că Lui îi pasă de oameni. La Dumnezeu nimeni nu e nimeni. Pentru El sunt importanți și leproșii…
– vezi și filmarea https://nicolaegeanta.blogspot.com/2021/06/marturie-sora-hima-cea-mai-batrana.html
Tichilești