Sinaiul de azi și de atunci – de Nicolae.Geantă

Ca să urce în preajma lui Dumnezeu 
pe Muntele Sinai, 
Moise trebuia să aibă mâinile curate, sufletul pur
și să-și descalțe încălțămintea din picioare. 
Dacă ar fi fost un impur 
Rugul Aprins îl mistuia. 
Poporul nici nu avea voie 
să se apropie de munte… 
darămite de prezența Dumnezeului Sfânt!

Două mii de ani mai târziu
 când Hristos a strigat într-o vineri „Kala” („S-a sfârșit”)
fiind răstignit pe o cruce,
catapeteasma din Sfânta Sfintelor Templului din Ierusalim
s-a rupt în două de sus în jos,
și a lăsat să se vadă 
un perete gol-goluț

stropit cu… sânge! 
Dumnezeu nu mai era acolo!

Astăzi, 
pragul Sinaiului e pustiu, 
mâinile mânjite, 
suflete cănite, 

inimile ciuruite,
poate trece oricine. 
Nu mai piere nimeni.

Pentru că…

păcatul e mai prezent decât Dumnezeu!

Până și acolo…