Și nu! Nu voi ucide visul care cere
Ca jertfă dezlipirea de ce-i rău;
Chiar de-ar costa o viață de durere
Să ies din lumea asta de himere
Și să trăiesc aievea visul Tău!
Și nu! Eu n-o să las furtuna să mă-ntoarcă
Din drumul spre Limanul de cristal;
Chiar dacă valurile tot încearcă
Să mă oprească să cobor din barcă
Voi birui, Isuse, orice val!
Și nu… Nu voi fugi de suferință
Ca să adorm înfrânt pe-un pat de flori;
Chiar de-ar veni să stingă-a mea credință
Durerea cea mai neagră cu putință…
N-o să mă las atras de-a ei vâltori!
Și nu! Nu voi ucide visul, nu!
Dar tu, prietene? Dar tu…?
mihaela,
8 februarie 2020
Biserica Adoramus București