Sfinți și păcătoși

Sfinți și păcătoși
Anonim
 
Când cineva cedează ispitei
Și încalcă una din legile omului sau ale lui Dumnezeu,
Nu căutăm nimic bun în alcătuirea lui,
Dar oh! Cum căutăm defectele!
Nimănui nu-i pasă cum a fost ispitit,
Nici nu laudă bătăliile pe care le-a purtat;
Numele lui devine hrană pentru șacali –
pentru noi, cei care nu am fost prinși niciodată.
„A păcătuit!” strigăm de pe acoperișurile caselor,
uităm faptele bune pe care le-a făcut,
Ne concentrăm asupra unei singure bătălii pierdute,
Și uităm de toate momentele în care a câștigat.
„Veniți, uitați-vă la păcătos!” tunăm noi,
„Luați aminte la exemplul lui și învățați
Că pașii lui duc la distrugere!”
Strigăm noi, care nu am fost prinși niciodată.
 
Sunt un păcătos, o Doamne, și știu asta,
sunt slab, greșesc, eșuez.
Sunt aruncat pe oceanul furtunos al vieții
Ca niște corăbii prinse într-o furtună.
Sunt dispus să mă încred în mila Ta,
Să păzesc poruncile pe care m-ai învățat,
Dar izbăvește-mă, Doamne,
de judecata sfinților care n-au fost prinși niciodată!