Lecţii învăţate de la un câine.
Se spune despre câini că-s cei mai buni prieteni. Ei, nu te lasă niciodată singur. Fie că eşti vesel sau trist, ei vin, îţi sar în braţe, schelălăie, se gudură, aleargă în jurul dumneata. Sunt în stare să te apere cu viaţa lor. Chiar dacă îi cerţi, câinii niciodată nu ţin supărarea. Se duc puţin ruşinaţi într-un ungher, şi findcă ştiu să ierte, se întorc înapoi ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Nu sunt ignoranţi. Şi nici nu ridică pretenţii. Pot trăi mulţumiţi şi cu puţin. Mâncat bine sau nu, un câine poate totdeauna să se bucure.
Au ce să înveţe predicatorii de la câini? Hai să urmărim împreună câteva aspecte:
– câinii par totdeauna bucuroşi să ne vadă, modul în care ne întâmpină nu are nimic artificial sau fals;
– când se aproprie de cineva care este cu noi, şi vor să se împrietenească cu el; dacă scot sunete prietenoase nu vor muşca, fiindcă un câine nu exagerează niciodată;
– dovedesc aceeaşi atenţie sau afecţiune faţă de toată lumea; sunt expansivi, nu ostentativi;
– nu au planuri ascunse; fac numai două lucruri: fie se gudură, fie latră;
– limbajului trupului lor este telegrafic;
– câinii ştiu totdeauna când nu mai sunt în centrul atenţiei; când se văd în această situaţie, se depărtează uşor şi se aşează la locul lor;
– nu depăşesc niciodată timpul alocat;
– câinii ştiu cine sunt; au personalităţi puternice;
– nu fac lucruri plictisitoare;
– câinii îşi respectă totdeauna stăpânul indiferent de ce decizie ia acesta;
– sunt buni prieteni; nu vin să spună ce au de spus, pentru ca apoi să plece grăbiţi la alte treburi; câinii rămân cu noi atât cât este nevoie;
– vorbiţi-le, câinii ştiu să asculte!; nu-i zgândăriţi niciodată, oricât ar fi de blânzi, câini pot să muşte!
PS: Mulţumesc, fără să-l cunosc, lui Ron Hoff, unul dintre marii oratori ai USA; de la el a plecat această idee!