– nu uitaţi niciodată să vă adresaţi bisericii, utilizaţi o formulă de adresare (a dvs personală);
– niciodată să nu vă adresaţi auditoriului cu “suntem astăzi aici” sau “îmi face o deosebită plăcere să fiu astăzi cu dvs aici” – e o demonetizare a realităţii;
– nu este indicat niciodată să vă ridicaţi soţia în picioare şi să o prezentaţi publicului:
– nu abundaţi în versete biblice – fraţii pot citi Biblia şi acasă, pentru că deveniţi prea tehnici!; dvs prelucraţi versetele şi transmiteţi idei;
– nu vă plasaţi niciodată din start pe o poziţie de inferioritate faţă de public – dacă declaraţi în faţa bisericii că sunteţi simpli şi smeriţi, adunarea va simţi exact reversul; tocmai din astfel de cuvinte se poate deduce că… lipseşte smerenia!
– nu scăpaţi niciodată sala din ochi; nu vă ţineţi nasul numai în text, în Biblie sau pe schiţă;
– nu folosiţi în exces neologisme, dar nici arhaisme;
– nu declaraţi că o temă e primordială, până nu vă asiguraţi că că tema pe care o derulaţi este primordială;
– nu vă uitaţi niciodată direct la o persoană când aveţi ceva critic de spus – să nu pară că o acuzaţi!
– nu arătaţi niciodată gesticulând spre o persoană! (la o nuntă, la Braşov, în timp ce relatam declaraţia unui tînăr “cu asta să mă însor eu?”, era să mă nenorocesc, deoarece am arătat într-o direcţie anume cu mâna, iar pe scaunul din acea direcţie stătea o femeie necăsătorită de cca 100 kg! Mi-am cerut scuze imediat, dar obrajii mi-au crăpat de ruşine!);
Faceţi totdeauna discuţii spumoase, pompieristice, care să trezească mai mult decât cafeaua, spune Florin Ianovici.
Nu vă dă Dumnezeu voie să vă faceţi de râs!
Doamne ajuta!