– nu apreciaţi când oamenii vă mângâie pe spate după predică; dacă vă obişnuiţi aşa, într-o zi când vă vor critica vă veţi prăbuşi!
– căutaţi odăiţa rugăciunii; dacă oamenii pot fi “păcăliţi” cu studii neglijente, niciodată nu vor putea înghiţi rugăciuni neglijente (Leonard Ravenhill),
– slujiţi cu devotament în orice biserică, indiferent de numărul de credincioşi sau de “brandul” adunării. Kirkegaard spune că întotdeauna la predică auditoriul este Dumnezeu !; predicaţi ca şi cum îl vedeţi în sală!
– rugăciunea dvs să nu fie niciodată zboruri de oratorie; ci un drum simplu de la inimă la buze!
– nu fiţi niciodată invidioşi pe ceilalţi predicatori mai renumiţi ca dvs; şi ei tot pentru Împărăţia lui Hristos sunt înrolaţi.
– nu uitaţi, Biserica nu trăieşte prin predicatorii ei, ci prin Cuvântul Domnului (L. Ravenhill).
– predicaţi în biserică, nu “slujiţi la mese” (Vladimir Pustan); slujirea la mese o fac diaconii; lăsaţi-i s-o facă; sigur sunt în stare.
– rugaţi-vă mai mult ca predicatorii din vremurile trecute; declinul societăţii e la cel mai jos nivel din istorie.
– gândiţi drept dacă vreţi să trăiţi drept (A.W. Tozer).
– personal am ajuns la concluzia că un predicator va fi foarte bun numai în momentul în care nu va mai face nimic altceva! Ravenhill spunea că predicatorul nu mai poate fi nimic altceva !; aştept ziua în care voi fi aşa!