Analizând atent epistolele pauline, în ordine cronologică, nu în ordinea aranjării noi-testamentale, constatăm că Sfântul Apostol Pavel cu cât urca mai mult spre Hristos, cu atât cobora mai mult în sine, se smerea. Cu cât îl cunoştea mai bine înălţimea lui Dumnezeu, cu atât înţelegea mai bine interiorul său. Astfel el se semnează:
– rob al Lui Hristos;
– gunoiul lumii acesteia;
– stârpitură;
– cel mai nevrednic dintre apostoli;
– cel dintâi dintre păcătoşi.
Astăzi, din nefericire, pentru unii creştini e la modă scara înversă a lui Pavel: cu cât sunt mai vechi în biserică, cu atât se văd mai sus, mai importanţi, mai indispensabili!
Spre deoserbire de Pavel, în ochii lui Dumnezeu, dacă umblăm aşa, nu urcăm, ci coboarâm!
…Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi. – BIBLIA