Tinere, tu,
care lumea cu plăcerile-i şi dorul
a gonit din
al tău suflet pe Iisus Mântuitorul,
tu, ce cauţi
un reazem veşnic în iubirea trecătoare,
crezând foc
nestins toţi vecii o scânteie-nşelătoare,
tu, care
doreşti păcatul zile-ntregi şi nopţi de-a rândul
şi în el
ţi-ngropi puterea şi simţirile, şi gândul,
îţi crezi
veşnică plăcerea unei clipe care trece
şi crezi foc
nestins această palidă scânteie rece,
– Nu te
înşela, priveşte-o nu cu ochi aprinşi de pară,
ci pierzarea
ce-o aduce a ei patimă amară
şi vedea-vei
cum se schimbă câte crezi că-s neschimbate,
şi
pătrunde-vei cu gândul cele nepătrunse toate,
vei vedea
atunci, iubite, cum ca umbrele din lacuri
se va
prăbuşi-ntr-o clipă ce credeai de mii de veacuri,
cum iubirea
lumii, astă amăgire-n val cu spume,
este numai o
minciună şi la faţă, şi la nume,
când o crezi
mai neschimbată, este cea mai schimbătoare,
– că doar
vis şi amăgire-s toate câte sunt sub soare.
Tinere ce
treci cu ochii visători pe-aceste rânduri,
cine
ştie-acum pe unde pot să zboare-a tale gânduri,
poate
urmăreşti cu gândul vreo frumseţe trecătoare,
cu ochi
mari, cu părul negru şi cu buze-nşelătoare,
o,
deşteaptă-te, priveşte la dorinţa ce te-aprinde
ca la iadul
care, iată, al tău suflet îl cuprinde;
– ia aminte
la sfârşitul căii care te momeşte
şi ’nainte
de-a fi vremea prea târzie, te opreşte,
cere-I
Domnului lumină pentru suflet, pentru minte
şi
opreşte-te la vreme, nu mai merge-aşa ’nainte!
Prin lumina
Lui vedea-vei cele nepătrunse toate
şi vei şti
alege bine ce-s virtuţi şi ce-s păcate.
Tinere,
priveşte bine ce-i curat şi ce-i minciună
şi nu te
lăsa în voie dus de patima nebună,
ci-ţi predă
viaţa-ntreagă cu avântul cel mai dulce
Celui ce din
gheara morţii te-a răscumpărat pe Cruce,
Celui ce cu
Preţul Morţii te-a salvat de la pieire;
numai Viaţa
Lui e viaţă şi iubirea Lui, iubire.
O, acordă-ţi
a ta harfă şi cu imnul cel mai dulce
cântă
fericit sublimul Jertfei Sfinte de pe Cruce,
căci
deasupra tuturora este Lumea Lui cea Nouă,
Ochii Lui
privesc, spunându-ţi blând cuvântul „Pace vouă!“
El e-Acel pe
Care lumea răstignitu-L-a pe Cruce,
El e-Acel ce
peste oameni Şi-a lăsat iubirea-I dulce,
El, Cel ce
de bunăvoie Crucea a primit s-o poarte
ca, prin
Jertfa Lui cea mare, să ne scape de la moarte;
– cântă-I şi
tu preamărire dragostei şi milei Sale,
ea e singura
Iubire, celelalte-s numai jale.
Orice
reazem, orice prieten, orice dragoste sub soare
te vor
părăsi odată, căci sunt toate trecătoare,
doar Iisus
rămâne veşnic, doar iubirea Lui rămâne
de când n-a
fost Ieri în lume – până nu va mai fi Mâne.
Doar Iisus
rămâne veşnic, Bunul tău Prieten Care,
pentru tine,
pe Golgota, a dus Crucea în spinare,
Care şi-azi,
ca şi atuncea, pentru tine, tot mai suie
Jertfa
Blândă şi Tăcută, să stea-n locul tău în cuie…
Cerul va
pieri odată, soarele-o pieri şi luna,
dar iubirea
Lui rămâne neschimbată totdeauna…
El e-Acela
ce te cheamă să-I dai inima întreagă,
Calea Lui,
nu calea lumii s-o ai de-astăzi cea mai dragă,
Voia Lui, nu
voia lumii să cauţi de-astăzi a o face,
El îţi face
viaţa plină de iubire şi de pace,
El va face
fericită tinereţea ta frumoasă
şi cărarea
vieţii tale va fi cea mai luminoasă,
şi pe cerul
vieţii tale va fi numai strălucire;
– tânăr drag
– numai iubirea lui Iisus este iubire,
toate
celelalte-s numai amăgire şi pierzare,
cine L-a
aflat pe Domnul are-averea cea mai mare.
Traian Dorz