sursa foto Fox13 |
Vă scriu pentru
că anul acesta de Paște v-am văzut extrem de triști. Triști că n-ați putut să
vă cuminecați cu frații la biserică. Triști că n-ați putut să vă vedeți copiii
și nepoți de sărbători. Iar cozonacul și ouăle încondeiate v-au rămas
neîncepute. Triști că n-ați putut să vă vedeți nici moșii dvs, căci și intrarea
în cimitire v-a fost interzisă. Triști pentru că sunteți de ceva timp izolați
în case. Iar lavițele vă stau goale la porți. Triști pentru că vi se tot spune
că după relaxare, după „vacanța mare” în care ați intrat forțat, dvs o să mai
petreceți încă o vreme în „distanțare”…
la viața grea pe care ați dus-o. Când ați fost copii ați prins Războiul.
Bombardamente. Frică. Teroare. În adolescență ați prins foametea. Asta e mai
grea decât bătaia. Iar la maturitate ați trăit frica de comunism. Miliția vă
sufla în ceafă oriunde vă întorceați. Satrapii de partid vă amenințau în
fiecare ceas. Unii dintre dvs ați stat închiși tocmai pentru că ați cerut să
fiți liberi! Dar ați rezistat!
mine, la canal, la CAP-uri, în arșiță, în ger, în topitorii, la grajduri, pe
calea ferată, cu cizme de cauciuc și spinări veșnic transpirate, cu unelte
neolitice! Și pensia dvs acum e cât pentru trei pâini și-o conservă pe zi. Ați
construit fabrici de duduia România și acum sunt toate duse la fier vechi. Ați
tras de fiare în trei schimburi, v-ați mâncat cu vaselină pe mâini și în fugă
din sufertașele de tablă hrana neîncălzită, ați „savurat” salam cu soia și
conserve și sfeclă roșie până v-au ieșit pe nas. Ați construit blocuri pe care
noi nu putem nici să le zugrăvim. Ați stat ore în șir la rând în picioare să ne
aduceți acasă o pâine în plus sau o pungă de tacâmuri. Nu mai zic că ați
călătorit sute de km ca sardele, pe „trenurile foamei”, după o noapte de
schimbul trei, să ne aduceți din marile orașe un pachet de unt, cinci portocale
și o ciocolată chinezească! N-ați avut apă caldă la bloc, nici asfalt pe
ulițele satului. Iar naveta ați făcut-o mulți pe jos. Ați mâncat pâine cu nuci
ca să faceți economii să ne construiți o căsuță, și acum noi am plecat prin
străinătățuri și v-am lăsat singuri. Cu dăngănitul bisericii bătrâne și ulucile
putrede la gard. Și ați rezistat…
serile tinereții fără televizoare – nici nu aveați ce urmării, verile fără
concedii, fără entertainment-uri, cu urechile ciulite seara la Europa Liberă și
visul că într-o zi veți putea să zburdați. Iar hainele voastre cele mai bune
erau salopete albastre. Cravate nici nu visați. Adidași nici atât. Și ați
rezistat…
ferestrele, ați introdus clandestin Biblii în România, le-ați împrăștiat pe
„neve”, apoi ați dat cu subsemnatul la Secuꞌ și n-ați divulgat niciun nume. Nici măcar
de vrăjmaș. Ați luat bătaie, ați plătit amenzi, și ați continuat cu Hristos.
V-ați botezat la miezul nopții prin păduri, ați împărțit hrana cu cei nevoiași
în „subterană”. Și v-ați rugat! V-ați rugat de-L simțeam pe Dumnezeu cum ne
bate pe umăr. Iar de postit? Dvs ați reușit s-o faceți cvasipermanent… Și-ați
rezistat! Vă mulțumim! Datorită dvs avem încă Dumnezeu în România!
foto nickbags.ro |
Știu că vă e greu
acum. Insuportabil poate pentru unii. Izolarea vă ține ca în cuști. Căci
bătrânețea nu e doar grea, ci „etapa de viață cea mai lungă” zicea Sfântul
Augustin. Iar izolarea e dublă singurătate. Dar rezistați! Ne cerem iertare că
nu vă sunăm prea des, că nu v-am căutat, că vă lăsăm să stați cu nasul lipit de
geam uitându-vă în lungul drumului după „băiet” sau „zâna” cărora ați fi în
stare să le dați și inima și rinichii! Să ne iertați că nu vă ascultăm
poveștile, mai ales acum, când dvs aveți timp. Ooo, și aveți atâtea de spus!
Chiar și mărunțișuri…
Pentru că nu mai erau utili, credeau romanii cei tineri. Dar creștinismul a scos
din calcul această soluție radicală. Bătrânii au fost și sunt la fel de utili
ca și noi… Numai că, de o vreme, Europa este iarăși fără creștinism. Și zic
ei, „politically corect” pentru o societate laică bătrânii sunt o povară. „Ce să faci cu unii neputincioși și socotiți
inutili, care-ți complică viața de pomană, când viețile tinerilor sunt în
pericol? Ba, acești expirați mai cer și de mâncare, mai au pretenția să
primească și medicamente scumpe, mai îndrăznesc – acum, când ambulanțele nu
prididesc cu tinerii și cu cei activi – să sune la 112 și să clameze că au
febră sau tușesc?” sunt întrebările Europei, pe care le deplângea într-o zi
chiar academicianul Ioan Aurel Pop. „Consumă fonduri de pensii”, am auzit. (Dar
ei au cotizat!). „Vor medicamente gratuite” (dar ei plătit CAS). Vor să
trăiască! (Dar viața o dă și ia numai Dumnezeu din Ceruri).
bătrânii au două mari calități: de îndrumători și de mijlocitori! Vă mulțumim
că vă rugați pentru noi, pentru nepoții dvs! Vă mulțumim că postiți pentru noi!
Pentru dvs postul nu mai e o problemă obositoare! Știm că Dumnezeu vă ascultă.
Domnul Pleșu zicea că „bătrânii pot fi și cei mai grei de păcate dar și cei mai
plini de căință!” Vă mulțumim că ați adus Biserica până aici! Nu, ea nu se va
pierde! Va continua prin noi!
rugăm, mai rezistați puțin! Apoi vă veți lua iarăși nepoții pe genunchi, vă
veți strânge feciorii la piepturi, le veți umple frigiderele cu mâncare gata
făcută când ei sunt la serviciu, le veți aduce cozonaci de Paști și șoric de
Crăciun… Veți colinda din nou pe ulițe, prin parcuri. Cu mai multă
precauție…
Apostolul Pavel să vă reamintesc ceva din Tit: „Bătrânii să fie treji la minte,
cumpătați, sănătoși în credință, în iubire, în răbdare…”. Mai răbdați…
așteaptă nu o altă viață, ci o altă stare: o viață care nu se mai termină cu
moartea, ci una care se nu se termină. Așteaptă veșnicia! Fiți curajoși cum ați
fost întotdeauna! Bătrânii nu așteaptă un final, ci un nou start! Fiți gata…
pieri! O să continuați prin noi. Când
frunzele cad din copac nu mor, trăiesc prin mugurii din primăvara următoare!
cald pe toți bătrânii! Dar o fac cu o rugăciune! Sunteți speciali… Dumnezeu
să vă țină plini de suc și verzi! (cum zice Psalmul 92).