Calatorind cu trenul spre Suceava, pe la Rm. Sarat am văzut o turma de oi. Mergeau linistite înainte, pe lângă calea ferată. Ultima era o oaie in trei picioare. Tăcută, murdara, schioapatand, inainta cu greu. Avea o distanță mică fata de celelalte, dar…mergea dupa ele.
Mi-a fost tare mila de oaie. Fiecare pas al ei înseamna suferită. Durere. M-am gândit ca e cea mai vulnerabila din turma. Ea va fi poate prima victima a lupului. Ea e poate cea mai lovită de pastor. Fluierata. Certata. Poate azi sau mâine, va intra pe usa abatorului. Nu știu dacă i se va da șansa vindecarii, insa oaia, așa schioapa cum era se tinea dupa turma! Ii plăcea aceasta companie.
Așa suntem uneori si noi. Schiopii turmei lui Dumnezeu. Cred ca același sentiment de mila îl are si Hristos fata de oameni. Lacrimeaza când ii vede tarandu-se. Întrebarea este, ne tinem dupa turma? Se vede asta din mersul nostru?
Nicolae.Geantă
Suceava, ipotești
Suceava, ipotești
Cea mai miloasa persoana: DUMNEZEU in Trinitate! De n-ar fi fost asa…CE noapte vesnica ne astepta! Slava si Multumiri Lui, REGELUI!