de Nichifor Crainic
Ca un miros suav de micșunea
Străbate-mi iar cu harul Tau, Isuse,
Îngenuncherea inimii supuse,
Lumina mea și mântuirea mea.
Cu simțurile sub zăvoare puse,
Desert de lume Te voi aștepta,
La mine intri în cămara Ta,
Lumina mea și dorul meu, Isuse.
Tu, care vremuiești în omul dornic
Nemărginirea Ta de Dumnezeu,
Ca-ntr-o pădure sunetul de gornic.
Sau aurul în grunj de minereu,
Rămâi în mine să Te simt statornic
Contemporanul spiritului meu.