Fericirea pare să se refugiat în nordul Europei. Danemarca, Finlanda și Norvegia ocupă primele trei poziții într-un raport asupra fericirii realizat economiștii: John Helliwell, Richard Layard și Jeffrey Sachs (director Earth Institute, Columbia University), cu ajutorul cifrelor furnizate de Gallup (de-a lungul a șase ani). Pentru a le obține, autorii le-au cerut cetățenilor din diferite țări să pună câte o notă calității propriilor vieți, de la 0 la 10.
După țările menționate deja, în clasament urmează Olanda, Canada, Elveția, Suedia, Noua Zeelandă, Australia, Irlanda și Statele Unite. România se află pe locul 80, mult în spatele Guatemalei (37), Trinidad & Tobago (38) și al Greciei (42) și ceva mai aproape de Cuba (69) sau Republica Moldova (75). Pe ultimele locuri se află, în ordinea crescătoare a punctajelor: Togo, Benin, Central African Republic, Sierra Leone, Burundi, Comoros, Haiti, Tanzania, Congo și Bulgaria (nu se poate! chiar pe ultimul loc să fie vecinii noştrii?).
La o primă vedere, clasamentul pare să aibă legătură cu starea economică din fiecare țară. În introducere, autorii contrazic însă această ipoteză: „Pentru majoritatea indivizilor din țările cu venituri ridicate, nevoile primare au fost eliminate. Există destulă mâncare, adăpost, facilități precum îngrijire medicală și apă curată, îmbrăcăminte. Sunt însă multe nevoi deasupra acestora. (…) Afluența a creat însă propriile capcane”. Printre aceste capcane sunt enumerate obezitatea, creșterea numărilor cazurilor de diabet și al bolilor legate de fumat, înmulțirea cazurilor de anorexie și bulimie, a cazurilor de afecțiuni psihice, de dependență de cumpărături, TV sau jocuri. Ar mai fi pierderea apartenenței la comunitate, declinul încrederii sociale, creșterea anxietății legate de capriciile economiei globalizate, inclusiv amenințările legate de șomaj.
Nu ştiu ce fericire trăiesc nordicii, căci dacă te duci la unul dintre ei la masă, în timp ce înfuleci, se uită la tine de parcă i-ai mânca din ficat. Apoi, toate preţurile sunt extrem de piperate. Bătrânii lor, se tem să meargă în spitale, deoarece nimeni nu se uită la ei. Pentru că odată ce omul nu mai produce, nu mai contează. Nu au copii mai deloc, străzile, casele, şcolile sunt semipustii. Ar mai fi faptul că se culcă odată cu găinile, şi asta înseamnă cca 6 luni de la ora 16,00, că e ger de crapă pietrele şi că vodca, pentru ei, e un fel de ceai pentru copii.
Apoi în biserici tinerii lor nu mai vin de mult. Şi culmea, afară şi-au aranjat locuri pentru fumat! Evanghelizările, misiunea nordică? Hmm, nu se aude.
Hai să vă mai spun o întâmplare şi trageţi dvs concluzia finală. La o conferinţă creştină, un pastor de-al nost’ a întrebat gazdele. “De ce-aţi slăbit în misiune? În Evanghelizarea lumii? Ce vă împiedică? Altădată lucraţi foarte bine”. Un păstor bătrân, a scos un portofel din buzunar, l-a arătat spre român şi i-a răpuns: “Când aveam astea goale, aveam credinţa din belşug, acum avem portofele doldora şi credinţă aproape deloc”.
Gallup spune că nordicii sunt cei mai fericiţi. E drept, dar într-un sondaj în care lipseşte generatorul primordial al vieţii: Dumnezeu! Fără El, fără Hristos, nu există fericire! Ce trăiesc nordici e un fel de nechezol!
Eu sunt fericit că trăiesc în România! Dar şi că sunt român!
Nicolae Geantă