România trei în unu – Nicolae Geantă

Azi, în jurul prânzului, am participat la o dublă lansare de
carte. Oameni cu ştaif. Serousi, Armani. Rochii, sacouri, cravate,
papioane, eşarfe. Bijuteri. Un senator. Primarul municipiului. Consilieri.
Judeţeni şi locali. Directori de edituri. Profesori, directori de licee. Oameni
de afaceri. Şefi de partide. Televiziuni, jurnalişti. Camere video. Microfoane.
Chitară. Folk. Pian. Mozart. Catrene. Epigrame. Protipendadă culturală.
Aprecieri. Critici. Autocritici. Dialoguri siropoase. 


După amiază, fata mea cea mică m-a rugat să mergem puţin prin… bâlci. În satul vecin. Un târg anual
de Sân’ Dumitru. Încă de la intrare o maree de gunoaie. Maşini. De toate
mărcile. Căruţe. Miros de mici. Şi de pastramă. Brânză de burduf. La kil,
sau în bulz copt. Bere. Vin. Ţuică. Rom. Poşircă. Gogoşari. Arbagic. Ceapă
roşie. Praz. Fasole. Toate întinse pe jos, pe celofane. Corturi cu haine.
Tarabe cu cisme de cauciuc. Linguri de lemn. Ulcele de pământ. Bulzuri de
floricele. Halviţă. Turtă dulce. În formă de inimă. Ţigani cu geamantane pline
de bijuterii. Din tinichea. Alţii cu jocuri tâmpe. De prostit copiii. Şi
beţivi. Waw, şi încă… câţi?! (cacofonie permisă!). Elevi cu cutii de
bere. Puştoaice cu Marlboro aprinse.  Chiote. Ciobani. Ţărani. Orăşeni.
Poliţie. Manele. Unul dă cu cuşma de pâmânt. La melodiile lui Paleru. Vociferări la mese. La
colţuri. În stradă. Discuţii puerile. La “una mică”.


Seara, la Ploieşti a fost Conferinţă de Tineret. Biblii. Imnuri creştine.
Rugăciuni. Golgota. Crucea. Spinii. Hristos. Naştere din nou. Feţe fericite.
Poveri ridicate. Inimi cu miros de Lenor. Mântuire. Gratuită. Trei Românii. Risipite. Fără simbioză. Fără tangenţă. Stinghere, una în
prezenţa altuia. Văzute în timp de o singură zi. Când vor fi numai una? Când
vor deveni un întreg?  Într-un eseu, profesorul Crăciun (de mai sus) spunea că într-o zi pe când
era la Gaudeamus (târgul de carte din Bucureşti), pe stadion, fanii se băteau
cu lanţurile. Atunci a întrebat: “Când se va schimba România?”.
“Când vor veni toţi la Gaudeamus!”, a mai răspuns. Nu sunt total de acord cu prietenul Crăciun. Cartea aduce cunoştinţă. De cele mai multe ori
cunoştinţa îngâmfă, să parafrazez Biblia. Sau se poartă la fel de hidos ca
necunoştinţa. Că doar bombele nucleare sau praful de puşcă n-a fost inventat de
analfabeţi. “Atunci, care-i şansa?”, sunt întrebat. “Şansa unei
Românii întregite e Hristos! Va fi numai una, când toţi vor veni în Biserică!”. E sfatul nu doar al meu,
ci al lui Dumnezeu din ceruri.

 Mulţi dintre românii noştrii văd în Domnul Isus singura salvare. Privesc
spre cer cu
încredere. Cca 99 % din populaţie mărturisesc asta. Ei ştiu că transformarea
vine numai de sus. Însă nu e suficient doar să privim în sus. Trebuie să-I
întindem mâna! Abia atunci, toţi, vom fi una!


Nicolae Geantă