te vei sătura să binecuvântezi
care ți-a dat-o!” (Deuteronom 8:10)
România magnifică. Fiindcă dăinuie. Cu tot
răul scos afară pe ușă și intrat abuziv pe ferestre. Cu toată corupția care
ne-a așezat mereu în genunchi. Cu toți hoții care ne-au buzunărit. Dăinuim!
Suntem singura țară europeană care-am rămas pe meleagurile noastre de 2000 de
ani! Pentru că așa a hotărât Dumnezeu!
Pentru că are credință pe care alții nu o mai au, iar unii vor să o stârpească!
De distrus ne pot distruge legile, școlile, parlamentul și presa, votul, dar
pe Dumnezeu nu ni-L poate scoate nimeni afară din suflet!
Pentru că printre zgârie-norii semeți din sticlă și beton, (încă) mai are sate
cu lavițe la porți, cu șure șindrilite și căpiți de fân, cu turme de oi ce pasc
libere și necipate pe marginea drumurilor, cu cai ce aleargă cu coama despletită
în vânt. Cu capre negre, urși carpatini, și cea mai mare colonie de pelicani.
România magnifică e
țara oamenilor de rând. Nu doar elitele fac cinste țării mele ci toți acei
oameni simpli care subsumează părticele de divinitate: blânzi, gospodari, ospitalieri,
credincioși, viteji, patrioți, fermecători… Simpli și smeriți. Spirit de
oameni frumoși. Neaoși.
România magnifică a
fost construită nu de oameni cuminți, ci de „nebuni” curajoși. Ștefan, Avram
Iancu, Kogălniceanu, Cuza, Brătienii, Carol I… Sloganul preferat al marelui
rege a fost: „Totul pentru țară, nimic pentru mine!” Și, i-a ieșit!
România magnifică e
o țară care nu se construiește pe betoane, pe autostrăzi. Ci pe vise. Și
visurile nu ni le pot fura străinii de neam!
România magnifică.
Cât încă răsună glasul lui Ștefan de la Putna: „Țara nu este a noastră, ci a
urmașilor urmașilor noștri!”
România magnifică.
Cu lecțiile ei de măreție și șocantele mizerii cotidiene. Pentru că România
înseamnă viață. O viață care provoacă la viață. România nu e doar țară, nu e
doar urcuș și cădere. E destin.
„Zică-se cine ce-a
zice” rămâneți români ca și țara voastră: magnifici! Nicolae Iorga ne îndemna
cândva: „disciplinați-vă avântul; sufletele dvs. tinere, supravegheați-le; nu
risipiți puterile voastre pentru nimicuri, căci puterile acestea vi se pot cere
într-un moment ca să lucrați hotărâtor pentru tot viitorul acestui neam. Nu vă
împrăștiați deci energiile, căci acestea pot să vă fie cerute într-unul din
acele ceasuri când sentința istoriei se rostește din nou asupra drepturilor
acestui popor”. E încă valabil!
Când voi vedea
numai români resemnați, atunci o să știu că nu mai am motive să cred în
România!
Doamne
binecuvântează țara mea! (În fapt și de drept e a Ta!) Fiți binecuvântați
români! De la Carpați până la Pacific!
Nicolae.Geantă
1 decembrie 2020