 |
| foto by |
România mă încântă. Cu toate defectele văzute. Este ţara
care ne dă de toate la toţi, dar nimeni nu vrea să-i dea nimic. Ci numai să
ceară. Totul. Este ţara care ne-a învăţat carte – dar lumina noastră nu e
folosită să-i aprindă candelele speranţei, e ţara care ne-a hrănit – fie
mâncarea chiar şi soia lui Ceauşescu, e ţara care ne-a crescut – dar odată
ajunşi mari, uităm cine ne e mama!
care ne dă de toate la toţi, dar nimeni nu vrea să-i dea nimic. Ci numai să
ceară. Totul. Este ţara care ne-a învăţat carte – dar lumina noastră nu e
folosită să-i aprindă candelele speranţei, e ţara care ne-a hrănit – fie
mâncarea chiar şi soia lui Ceauşescu, e ţara care ne-a crescut – dar odată
ajunşi mari, uităm cine ne e mama!
România mă încântă. Chiar dacă e abandonată în fiecare zi de
români, devenind Cenuşăreasa lăsată intenţionat acasă. Dar, e descoperită de
americani, europeni sau asiatici, care sunt gata s-o scoată la horă. Unde-i
uimeşte pe toţi.
români, devenind Cenuşăreasa lăsată intenţionat acasă. Dar, e descoperită de
americani, europeni sau asiatici, care sunt gata s-o scoată la horă. Unde-i
uimeşte pe toţi.
România mă încântă. Chiar dacă e ţara pe care poporul ei o
scuipă şi-o înjură. Chiar dacă e ţara unde oamenii visează peste aşteptările
lor, unde amărăciunea, nepăsarea, iuţimea, revolta sau dezamăgirile au înăbuşit
orice aspiraţie spre transformarea în bine. Mă încântă chiar dacă aud atâtea
lucruri rele despre ea. Căci ştiu că lucrurile rele sunt făcute (mereu) de cei
ce urăsc. Cine iubeşte, iartă!
scuipă şi-o înjură. Chiar dacă e ţara unde oamenii visează peste aşteptările
lor, unde amărăciunea, nepăsarea, iuţimea, revolta sau dezamăgirile au înăbuşit
orice aspiraţie spre transformarea în bine. Mă încântă chiar dacă aud atâtea
lucruri rele despre ea. Căci ştiu că lucrurile rele sunt făcute (mereu) de cei
ce urăsc. Cine iubeşte, iartă!
România mă încântă. Cu toată filosofia egocentrică – unde
fiecare dintre noi crede că ştie totul, unde fiecare strigă „eu primul, dar
dacă nu se poate, atunci totul deodată la toţi”. Totuşi, România e lumina care
se oferă fără să ceară nimic în schimb.
fiecare dintre noi crede că ştie totul, unde fiecare strigă „eu primul, dar
dacă nu se poate, atunci totul deodată la toţi”. Totuşi, România e lumina care
se oferă fără să ceară nimic în schimb.
România mă încântă. Chiar dacă, aşa cum spunea un jurnalist
e „ţara celor ce cred în Dumnezeu şi sunt gata să meargă la vrăjitoare”! Mă
încântă pentru că ţara mea e altarul sacru al naţiunii. Pregătit să ne
primească să ne-nchinăm, să ne pocăim şi să ne mântuim.
e „ţara celor ce cred în Dumnezeu şi sunt gata să meargă la vrăjitoare”! Mă
încântă pentru că ţara mea e altarul sacru al naţiunii. Pregătit să ne
primească să ne-nchinăm, să ne pocăim şi să ne mântuim.
România mă încântă. Dar pentru mulţi, prea mulţi, e ţara
care a murit. N-aş vrea să-i descurajez spunându-le că morţii sunt ei! Nu, ci
că din nefericire, pentru dânşii, România nu s-a născut încă. Dar ca să iasă
din pântecul nepăsării, e nevoie de travaliu…
care a murit. N-aş vrea să-i descurajez spunându-le că morţii sunt ei! Nu, ci
că din nefericire, pentru dânşii, România nu s-a născut încă. Dar ca să iasă
din pântecul nepăsării, e nevoie de travaliu…
România mă încântă. Pentru că sunt român. Şi vorba lui
Vladimir Pustan: „nu trebuie să cer nimănui scuze pentru asta”! Mâ încântă
fiindcă e ţara unde m-a aşezat să fiu sfânt, Dumnezeu. Fără România, sunt ca un
înger c-o singură aripă. Ca să zbor, am nevoie de EA…
Vladimir Pustan: „nu trebuie să cer nimănui scuze pentru asta”! Mâ încântă
fiindcă e ţara unde m-a aşezat să fiu sfânt, Dumnezeu. Fără România, sunt ca un
înger c-o singură aripă. Ca să zbor, am nevoie de EA…