Lev Tolstoi povesteşte că un bătrân pelerin a întâlnit în drumul său un şantier în lucru. Trecând pe lângă un bărbat care împingea o roabă de pietre, pelerinul a întrebat: “Ce faci frate?”. “Dar tu nu vezi?”, răspunde omul ştergându-şi sudoare. “Împing această blestemată roabă de pietre”. Plecând mai departe, bătrânul dă peste alt om împingând o roabă cu pietre. “Ce faci frate?”. “Nu vezi, îmi câştig pâinea cu trudă”, spuse muncitorul trăgându-şi puţin sufletul. Peste alţi câţiva metrii,bătrânul întâlni al treilea om ce împingea o roabă cu pietre. “Ce faci frate?”. “Nu vezi? Zidesc sfânta biserică a lui Dumnezeu!”.
Mă gândesc că nu slujirea lui Dumnezeu, nu truda în câmpul Evangheliei e problema, ci noi, slujitorii. Noi prefacem slujba Sfântului într-o corvoadă. De fapt lipsa pasiunii, lipsa scopului, ne aduce sudoare pe frunte în loc de răcoarea bucuriei în inimi. Prin urmare, deşi ne chinuim să lucrăm, ne vedem pe noi, nu construcţia bisericii. Asta pentru că noi ducem singuri roaba!
Chiar şi acum de colinde, când avem cea mai bună şansă din an de a intra în toate casele oamenlior vestindu-l pe Hristos, unora dintre noi ni se pare că împingem “o roabă cu pietre”. Altfel nu înţeleg picoteala unora la gura sobei, când ar fi trebuit să umble prin zăpadă cu steaua!
Binecuvântaţi să fie toţi cei ce zidesc Biserica sfântă lui Hristos! Dvs să nu puneţi doar o cărămidă, ci căraţi mai departe cu roaba!
Nicolae Geantă
Chiar de neinteles…ce minunat e sa canti celor batrani si bolnavi de sarbatori in pragul casei? Si mai ales cum in Romania mai si ninge…Ce sa vrei mai mult? Minunata slujba, rasplatita de Domnul cu frumusetea naturei ninse si a fulgilor de nea! Of, of, of, ce dor imi e de Romania!!! :(…
aici: ploua, e cald, nu se colinda (Germania)! De trei ori of!
Azi a,m colindat la doua azile. Oameni bolnavi, cu handicap, singuri, batrani, senili… Au canta cu un patos rar intalnit.
In Romania e zapada, acasa la mine e peste 40 cm, in seara asta toate satele sunt pline de colindatori.
E drept, nu pot sa am confortul din Germania, dar prefer Romania cu lipsurile ei…
:)…da. Am citit si articolul mai nou despre vizita la azil! Stiu un pic cum e, ptr. ca lucrez in domeniul asta. In ce priveste "comfortul" in azile nu se compara Romania cu Germania…in ce priveste SINGURATATEA si TRISTETEA care sunt acolo acasa, nu e nici o diferenta. E foarte trist…si mai trist, ca ne gandim numai de Craciun sa facem "jertfa" asta sa ii vizitam…(ma refer la mine in primul rand…). Domnul Isus sa ne modeleze mai mult in anul care vine…Fiti binecuvantat! C.