Rămâneţi cu picioarele în Iordan – Nicolae Geantă

Când preoţii care purtau chivotul s-au coborât în mijlocul Iordanului, “apele care se coborau de sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă”, spune Iosua (3:16). Atâta vreme cât purtătorii de chivot au stat în mijlocul râului, Israelul trecea ca pe uscat (3:17).

Preoţii au fost primii care “şi-au muiat picioarele” în Iordan. Ar fi putut să fie şi primii care puneau picioarele pe uscat. Dar, au rămas în mijlocul albiei. Responsabilitatea lui Dumnezeu era pe umerii lor. Fiind şcoliţi în leadership de Moise cel rânduit de Dumnezeu, au ştiut bine ce înseamnă “căpitanul părăseşte ultimul corabia”!

Staţi cu chivotul pe umeri şi nu ieşiţi din Iordanul vieţii până sunt salvaţi toţi. Aşteptaţi copiii, bătrânii de la urmă. Dacă oamenii au probleme, suferinţe, dacă le este greu, fiţi cu chivotul aproape de ei.  Ajutaţi-i să privească la chivot cu încredere. Căci Petru a mers pe mare numai cât a privit la Isus. Dacă staţi în mijlocul râului, oamenii nu vor privi la valurile strânse grămezi în amonte.

Una din metehnele bisericii contemporane, acum în 2012, este că uită această responsabilitate creştină. Ca şi preoţii lui Dumnezeu, suntem chemaţi să întoarcem oamenii cu faţa la El. Când oamenii trec pe lângă noi, trebuie să vadă chivotul, nu anumite lucrări lumeşti. Nu politică, nu certuri de partide, nu aroganţă, nu lamentaţii. Prin urmare, vor trece cu frică. Sau, nu vor mai trece Iordanul de loc! Şi vor rămâne afară din Canaan. Iar noi, “vom purta craniilor lor atârnate de gât”, spunea un sfânt părinte din vechime.

Poate că vă dor umerii, dar rămâneţi în picioare! Rezistaţi! Puteţi. După trecerea tuturor, Dumnezeu vă va da odihnă! Hristos a rămas pe cruce până la capăt! Abia apoi s-a înălţat la cer…

Nicolae Geantă