Puțin despre etica profesională. Și nu numai – de Nicolae Geantă

Etica este un cod
moral. O analiză a problemelor de conduită. O formare a nobleței umane. Când
auzim de etică ne gândim la comportament frumos. La relații superlative cu
ceilalți. Cu tine. Dar mai ales cu Dumnezeu…

Zilele trecute am
văzut pe tabla unor liceeni înșirate câteva principii ale eticii profesionale.
Da, există și o etică profesională, si o etică de afaceri. Etica profesională
trebuie cunoscută de orice om! O doamnă a scris pe tablă că etica profesională
are patru piloni: 1) moralitate; 2) legalitate; 3) îndeplinirea sarcinilor; 4)
„corectitudine” în cadrul grupului de lucru. Am întrebat liceeni dacă pot
defini ce este „moralitatea”? Spre uimirea mea NU a știut nimeni! (Nici cei
de-a zecea, nici cei de-a doișpea!). Moralitatea nu mai este de bon ton. Nu mai
e normă.

Le-am spus
copiilor că societatea nu poate funcționa etic fără moralitate. Că la serviciu
(fie că ești frizer, stewardesă, director de bancă, medic sau simplu curier)
înainte de a fi profesionist trebuie să fii moral! România e plină de
profesioniști imorali. Imoralitatea nu e numai despre curvari, elghebetiști sau
consumatori de pornografie. Imoralitate înseamnă politicieni corupți, directori
de spitale hoți, medici șpăgari, profesori abuzivi. Lipsa de morală înseamnă
chelneri care te fură la nota de plată, colegi care te bârfesc, elevi care
copiază, politicieni cu doctorate plagiate. Sau creștini –  fie ei preoți, pastori sau creștini laici –
care nu trăiesc ceea ce propovăduiesc!

„Ce ziceți voi
aveți încredere într-un individ care e bun profesionist dar este imoral?”
„Nuuuuu”, a fost strigătul unanim. „Chiar dacă e academician, patron
multimiliardar sau președintele țării?” Iar băieții au început să fluiere. Da,
fluieratul la români e cel mai semnificativ limbaj de dezaprobare! (Nu știu de
ce politicienii nu aud acest limbaj viu!)

Le-am explicat
cum e cu morala. Ne lipsește pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, de Biblie,
de Biserică. Dacă privim în jur nu se mai promovează valori morale. Ci
hedonism. Fac ce îmi place! Mie să-mi meargă bine. „Apres nous, le deluge!”,
vorba romanului lui Josef Toman. „Și uite așa ajungem să înjunghiem profesorii
în licee…”

Etica morală nu e
o utopie. Nu e ceva filosofie doar de discutat la cafenele literare. Sau despre
care numai preoții ori pastorii vorbesc la slujbe. Moralitatea e etica despre
viața zilnic trăită! Cine nu o are nu trăiește! Chiar dacă are buletinul în
buzunar. Etica profesională – adică acel comportament de la locul de muncă – începe
cu moralitatea. Dacă nu o ai poți fii cel mai bun meseriaș. Oamenii nu vor avea
încredere în tine! Și la ce-ți folosește să fii director, primar sau
președintele țării, dacă cei din jur NU au încredere în tine! Într-o zi chiar
istoria te va condamna. Ca să nu mai zic și despre Judecata lui Dumnezeu… „Căci
cine umblă în strâmbătate își va primi răsplata după strâmbătatea pe care a
făcut-o; și nu se are în vedere fața omului”, ne învață Pavel în Efeseni (3:25).

Iar dacă ești
creștin practicant (da, România e plină de creștini nepracticanți! Asta da
utopie!) nu uita că la locul de muncă primul criteriu etic e moralitatea. Apoi
fii profesionist bun! Orice faci să faci ca pentru Domnul. Excelează în
„meserie”. Îndeplinește sarcinile! Numai dacă sunt păcătoase să fugi de ele!
Apoi poartă-te corect în cadrul grupului. Fii cinstit. Onest! Trăiți etica
profesională! Atunci oamenii nu vor mai rămâne în întuneric spiritual. Atunci
nu vor mai fugi de Biserică…

Gândindu-mă la etica profesională m-am întrebat în sinea mea
dacă oamenii pot munci fără moralitate? Pot munci. Dar nu pot sluji! Cine are
urechi de auzit să audă…

Nicolae.Geantă