Debusolată de
propriile sale idei (a se citi îngrădiri), clasa politică românească a mai
găsit un mod de-a cotonogi binișor școala. De-a intra în ea fraudelor, prin
alunecare: elevii să fie testați anticovid de către… profesori! Cu teste
de…salivă. Adică de scuipat! Da, profesorii care și-au tocit coatele pe
băncile facultăților au devenit peste noapte… colectori de salivă!
Că trebuie
să fie echipați corespunzător nu s-a luat deloc în discuție problema. Dar s-a
obligat (legea nu e tocmeală, nu?) profesorul să adune ambalajele, deșeurile
testelor efectuate și dacă-s pozitive și să le depoziteze în săculeți speciali
(galbeni)! Lunea și joia la prima oră. Dacă din nefericire cineva are virusul
testele se încuie într-o încăpere „specială”, iar pruncul e dus în altă
încăpere „specială” până vine DSP. (Și dacă școala nu are astfel de încăperi
domnilor politicieni? Că de ani de zile dvs nici măcar toalete nu ați construit
în școli). În plus școala trebuie să aibă un delegat desemnat care merge
săptămânal la depozite după teste, un alt desemnat care monitorizează
săptămânal profesorii nevaccinați, ședințe ad-hoc ale Consiliului de
Administrație cu reglementările aproape zilnice. Și toate astea în regim de
voluntariat. Adică Statul își face treaba pe moca! Pardon, pe cârca școlii.
Problema care
vreau s-o ridic nu este ca aceste abrambureli să se remunereze! Ci întrebarea
este „tot dând școlii atâtea extraactivități când îi mai lași timp pentru
carte?”. Căci copiii de aceea merg la școală, la liceu: să învețe!
Se șoptește
obsesiv pe la colțuri că Școala are prea mult timp liber. Serios? Hai să
analizăm puțin. În afara de predare-învățare-administrare, școala și angajații
ei sunt asfixiați de munții de dosare, de documente, de centralizări.
Profesorii strâng cereri, fac statistici, întocmesc referate, centralizează
anchete sociale, studiază legi și regulamente, întocmesc proceduri (de acordare
a burselor sociale, a „banilor de liceu”, a programului „euro 200”, de
combaterea violenței, a bullyng-ului, a recuperării remediale, a pregătirilor
pentru bacalaureat). Monitorizează absențele, fac consiliere cu părinții, fac
anchete sociale, analizează anchetele primăriilor, colectează coduri IBAN
pentru alocații, poartă discuții cu centrele de plasament, cu DSP-ul în cazul unor
îmbolnăviri covid, cu autogările și firmele de transport pentru decontarea
abonamentelor elevilor de la clasă! Școala face analize de risc, strategii de
securitate, proceduri de acces în incintă! ROFUIP-uri. Profesorii fac de pază
pe holuri în zilele lor metodice, eliberează adeverințe pentru probleme
familiale ale elevilor, gestionează copii cu CES, solicită și distribuie
rechizite. În unele școli aprind și întrețin focul iarna, ori fac pârtie în
curtea școlii când ninge!
Nu mai spunem că
școala online e un efort suplimentar, pe gadgeturile profilor și ale copiilor!
Că se fac pregătiri pentru online și te trezești că de mâine înveți fizic. Că
se fac strategii c-o să-nveți fizic și de-a doua zi te trezești în online! Nu
am mai spus că se colectează account-uri, declarații de prelucrarea datelor și
alte un milion de hârtii care n-au treabă cu procesul de predare-învățare!
(Dosariada școlară e un impediment care împiedică flagrant actul de
predare-învățare. Odată cu digitalizarea, în loc să se simplifice, s-a
complicat. Iar între timp România figurează ca o țară cu un grad înalt de
analfabetism funcțional). Și acum, colac peste pupăză, profesorii au ajuns să
fie și colectori de salivă!
Repet, toate
aceste activități de mai sus se fac voluntar. Și în afara orelor de curs!
Întrebarea însă care înspăimântă (părinții, nu politicienii) e: „Cu atâtea
obligații profesorii mai au timp să facă și carte?”.
„Școala și testul
de salivă” e iepurele ieșit din pălăria programului prea trâmbițat de domnul
Președinte Klaus Werner Iohannis, în „România Educată”. Iar pe acest iepure
scrie citeț: atât valorați voi!
Da știu, testarea
e necesară în școli! Dar „saliva” nu poate fii un cadou al pandemiei pentru
profesori! A face din profesor un colector de salivă – oricât ar fi vremurile
de tulburi – e un profund dispreț!
Cumva profesorii
vor trece și peste asta. România nu va eșua (ca stat). Dar nici nu va deveni
mai educată…
Nicolae.Geantă
Când se vrea prostirea populației se dă de lucru multe inutilități învățătorilor ca să nu poată exercita adevărata funcție.
Mai pe înțelesul nostru, unul aruncă apă în barcă și obligă pe cârmaci să o scoată, astfel barca stă pe loc, nu se poate pescui, nu se poate nici întoarce la mal. E trist.