De câţiva ani buni încoace, tinerii profesorii români îşi fac bagajele şi pleacă în diferite ţări ale Uniunii Europene pentru a face orice altceva decât să predea. Chiar dacă nu în prezent, acest eveniment nu este însă decât o problemă de timp şi de câteva clarificări în privinţa salarizării. Pentru că acomodarea profesorilor la catedrele şcolilor din spaţiul comunitar nu pare a fi o piatră de moară, majoritatea profesorilor tineri, fiind vorbitori ai uneia sau mai multor limbi străine şi specializaţi pe discipline destul de căutate în Vest. La un câştig de aproape opt sau zece ori mai mare, liberalizarea pieţei muncii reprezintă un mare câştig. Nu rămâne decât ca toate ţările Uniunii Europene să îşi retragă restricţiile aplicate la acest capitol. În rest, regula de baza va fi cea a competenţei.
Tinerii care au impresionat Microsoft, Oracle sau Google, pot face faţă uşor criteriilor din Spania, Italia, Irlanda sau UK (unde românii si-au făcut a doua ţară, au format minorităţi puternice şi încearcă să-şi impună puncte de vedere), în şcolile de aici profii mioritici putându-se integra şi evidenţia rapid. Punctul de atracţie este bineînţeles salariul. Un dascăl din Spania câştigă în medie 8,28 Euro pentru o oră de muncă, iar unul din Italia 9,97 Euro, în comparaţie cu România, unde pentru aceeaşi oră de muncă nu primeşte decât aproximativ 0,98 Euro.
Mai amintim că în USA, salariul mediu pentru un profesor cu 1 an vechime este de 45.750 USD/an iar a unuia cu peste 20 de ani la catedră de 87.200 USD/an. Asta comparativ cu ţara noastră unde creşterile salariale anuale se învârt la câteva zeci de lei.