Prețul confortului

Inventio

Trăim într-o lume  in care toți aleargă dupa confort. Toți vor canapele de plus, jeep-uri la scara si conturi cu multe zerouri. Societatea vrea sa câștige mult, dar cu eforturi minime. Elevii vor sa scrie cinci rânduri, sa învețe doua si sa obțină medii de 10! Unii visează vacante prelungite, alții “vor sa moara in fata plasmelor, in fotoliu, cu pisica in brate”, vorba fratelui Florin Ianovici. Ce ideal de doi bani!

Confortul insa tinde spre lenevie, spre amorteala. Nu cred ca ați văzut vreodată vreo furnica tolanita la soare. Dar greieri? N-am văzut niciodata un campion care sa nu facă efort. Antrenamente. Strangere din dintâi, înfrânare. Tras de fiare. De vasle. De chitara. De volan. Nopți întregi cu pixul in mana, cu cartea, cu partiturile, cu pianul. N-am văzut nici un sportiv de performanța tolanit in sezlong in timp ce adversarul e in sala de exercitii. Nici fotomodele infundandu-se de tort. Dar nici elevi olimpici dormind in banca, la tabla!

Dispozitio
Aş dori să punctez câteva consecinţe ale confortului, valabile în special pentru biserici. (dacă aveţi şi alte idei, vă rog să scrieţi la comentarii).

1. Superficialitatea
Lucrul de măntuială, spun românii. Făcut cu neglijenţă. Cârpăceală. Nedus la capat.
Dezinteres. Nepasare. Filosofia lui las’ ca merge aşa.
Ştiţi de ce nu se predică bine, nu se cântă bine, nu ne rugăm mult? Fiindcă ne pregătim superficial. Vrem să nu ieşim din confort. Din zona gri, cum spune Florin Ianovici.

2. Plictiseala

Hristos n-a avut unde să-şi pună capul. Iar cămaşa lui a fost simplă: dintr-o singură bucată. Viaţa Sa n-a cunoscut o clipă de confort.