aripi. Nu se poate ridica nici peste un mușuroi de furnici. Ba e mai rău, e ca
aerul fără una dintre componente. Un singur component dacă e dat afară toate
avioanele se prăbușesc!
A informațiilor instant. De fapt trăim un Babilon informational. Ăsta e dumnezeul
celor mai mulți contemporani. Priviți numai puțin tinerii. Dar și adulții.
Avizi de știri, de fake-news, de bed-news, de telenovele scrise… În mii de seri
când merg prin România în misiune văd geamurile caselor numai în flash-uri.
Televizorul e cel mai iubit dintre pământeni. Televizorul de către adulți,
Facebook-ul de către tineri. Vorba unui bătrân, după ce fiul său și-a cumpărat
televizor: „Frate, seara la aista sudează diavolu’ în casă!”
Breaking news. Can-can-uri. Povești cu eroi. Ori cu dezertori. Cu anonimi.
Corupție, tineri semianalfabeți, politicieni mincinoși – ca meteorologii,
medici criminali, profesori idioți, și alte un milion și una de informații ne
asaltează zilnic pe media. Dar mă între retoric: Oare toate aceste realități
sociale sunt corecte, sunt adevărate? Sunt deontologice?
liberă în România? Gazetarii, postacii de serviciu sau de ocazie, sunt curați, cinstiți, echilibrați,
profesioniști? Slujesc interesul public?
Conferință cu jurnaliștii la Câmpina. 3 mai 2019 |
Când spun
asta nu doar că văd o „pleiadă” de gazetari aserviți, ori grosolani în gândire
și apoi în condei, dar văd ce spus statisticile despre noi. Freedom
House spunea în 2013 că în România presa este parțial liberă! Dintr-un top de
197 de state și teritorii, românii se situează pe locul 84! Adică după 42%! E
rău, e bine? Ar trebui numai să privim cu cine suntem vecini de top: cu
Republica Dominicană și Botswana!
liberă, pluralistă, independentă, este o componentă esențială a oricărei
societăți democratice!”, a declarat Adunarea Generală ONU, la 23 decembrie
1993, când a decretat 3 mai „Ziua Internațională a Presei Libere”
presa liberă trebuie să fie garantul libertății. De exprimare vorbesc. Ea
presupune independență, imparțialitate, transparență. Îmbogățește capacitatea
de gândire științifică și jurnalistică. Atrage atenția asupra abuzurilor, actelor
de corupție, a falsului în general. Și promovează binele. Dar o face, mă întreb
eu?
Serata culturală „Jurnalism și libertate” |
Unii spun
că presa e câinele de pază al democrației. Alții că este un instrument politic foarte
puternic. De fapt este o armă care poate distruge generații, popoare. Tocmai de
aceea politicienii, afaceriștii neloiali, liderii fac tot posibilul să dețină
media. Ei știu că dacă ai cumpărat presa, poți manipula populația. Politicienii
și biznismenii știu că dacă au presa au puterea!
este că liderii autoritari (vă aduceți aminte de Ceaușescu?), dar și cei
democratici dau vina pe presă! De ce? Ca să nu iasă la iveală viața lor
strâmbă, duplicitară, murdară, coruptă, mincinoasă… (În anii ꞌ30 de exemplu, în Germania nazistă, politicienii foloseau
„Lügenpresse”, adică „știri false”, pentru discreditarea jurnalelor.
Astăzi însă, s-a împământenit termenul de „fake-news”, mai ales odată cu
ascensiunea Internetului). Astfel oamenii cu bani, cu influență, cumpără mass-media
unde etalează publicitate falsă, știri false, atacuri bezmetice asupra celor
corecți. Iar libertatea de exprimare devine un moft la cheremul puterii
politicie! (De exemplu, cele mai uriașe presiuni se fac zilnic asupra TVR și
Radioului Național). Unde cenzura e la ea acasă… Iar Adevărul? Obstrucționat.
Acoperit. Dar atenție: nu poate fi ucis!
degringolada asta socială post-decembristă, domnul Pleșu spune că „presa e o
confuzie a vocațiilor: ziariști ca angajați de partid și policieni ca jurnaiști”.
Prin urmare în presă apar partizani până la furie, polemici nărăvașe, bășcălie,
minciună. Multă minciună. Vezi Revoluția. Ori Elodia… În acest iureș morbind
gazetarii au ajuns să se creadă deasupra miniștrilor, a parlamentarilor, a
savanților chiar. Și mai ales, mai ales, asupra Moralei și Bisericii! Priviți
National Geographic, ziarele europene și americane: toate săgețile împotriva
Bisericii, toată otrava în obrazul lui Dumnezeu!
Florin Frățilă și Nicolae Geantă |
sunt și ziariști curajoși, ofensivi, investigatori pasionați și corecți. Dar…
puțini. (Oricum România are cei mai puțini ziariști din UE. Vreo 50.000, adică
0,25%). Dar totuși, în România „presa înflorește sub zodia bramburelii”, vorba
domnului Pleșu. Drept urmare gazetele au titluri alarmante dar cu texte
nedigerabile, ca niște valuri de carton, e ticsită de răfuieli private, tupeu
golănesc…
bîrfele, șușanele nu sunt folosite decât în scop de a denigra adversarul.
Niciodată nu este deranjata propria națiune. Este nesărată, totul e previzibil.
Articolele sunt scrise de către savanți, cicliștii nu au loc în pagină.
pretint foiletoane tragicomice, divorțuri, decolteuri, indiscreții zemoase,
dezhibiție. Bombe, fasoane, scandal. Fâțâială! Însă toate acestea trebuie să
țină cont de bun-gust, de rigoare morală!
Presa liberă nu face anti-educație. Nu promovează răul social. Nu e gata să se transfrome în poeți ai urâtului, care din dorința de câștig, de rating, de ambiție, împachetează minciuna și vinde drept adevăr. Pentru că minciuna vândută nu lovește numai în populație. Ci și în gazetarii mincinoși. Minciuna e un bumerang. Mai devreme sau mai târziu va lovi pe cei ce au slobozit-o!
Christian Crăciun în plină discuție |
Presa
liberă nu înseamnă manipulare. Nici Can-Can. Nu înseamnă cenzură. Pumn în gură.
Oferă drept la replică. E echidistantă. Presa liberă nu înseamnă nici
libertinaj, ori libertinism. Nu este aservită ideologiei de gen, LGBT-iștilor,
unor partide, curente sau filosofii deșarte. Dar nici nu propagă agresivitatea
religioasă.
Adevărul. Dacă ar fi după mine aș pune ca fiecare jurnalist la intrarea în
slujbă să jure cu mâna pe Biblie că va rămâne onest! Altfel fiecare va avea Adevărul lui! Și ce presă mai e liberă când toți zic când lipsește Adevărul!
o împachetează frumos. Richard Wurmbrand zicea că Adevărul și Minciuna au plecat să se
scalde. Dar Minciuna mai iute de picior a ieșit și s-a îmbrăcat cu hainele
Adevărului, apoi a fugit pe străzi și a început să predice în numele acestuia.
Dar Adevărul a refuzat să îmbrace hainele Minciunii. De aceea, el și astăzi
este întâlnit atât de rar… Da, în presă „minciuna a devenit consubstanțială”, vorba criticului literar Christian Crăciun.
faci presă liberă în România. Să fiu sincer? Da. Adesea am fost cenzurat. Vreți
să fiu și mai sincer? E aproape utopie… În România presa nu este liberă. Decât
parțial. Pentru că e măcinată de conștiințe murdare… Apropos, presa nu e liberă. Libertatea nu e a ziarului, e a ziaristului! Astfel presa are putere câtă își ia!
Liiceanu zicea că libertatea nu are sens decât între niște limite. Libertatea
gravitațională zice filosoful. „Dacă e un spațiu al libertății
non-gravitaționale se poate întâmpla orice”. Aș vrea să îi spun domnului
Liiceanu, dar și celor ce citiți, că libertatea nu poate fi decât în limitele
lui Dumnezeu. El e Adevărul absolut. Sau poate unii întrebăm ca Pilat: Ce este Adevărul?
fi presa liberă în România? Când Dumnezeu și Biblia vor fi accceptate cap de
afiș…
Cum vine asta? Învățând de la Ulise și Orfeu. Ulise a avut nevoie de dopuri de ceară în urechi și mâinile legate de catarg ca să nu audă muzica sirenelor și să nu-i eșueze ambarcațiunea printre stânci. Dar Orfeu? Când a auzit muzica sirenelor a început să cânte el! Atât de frumos încât nimeni nu a mai auzit decât muzica lui. Și așa au trecut printre stânci și turbioane mai departe. Dacă vreți să învingeți răul, urâtul, minciunile din presă faceți ca Orfeu: cântați mai frumos decât sirenele amăgitoare!
cei care știți ce scriu de obicei: când citiți aș dori să vă gândiți la tot ce
e media creștină în România. Nu cumva am copiat presa instrumentalizată? Întreb
și eu. Nu sunteți obligați să-mi răspundeți…
Câmpina,
2019