Pregătind predica de duminică – de Vladimir Pustan

Matei 5:7 – „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte
de milă!”

Dacă mila e trecerea dincolo de vorbă, în ţara faptei,
atunci Gigi Becali e întruchiparea milei în acţiune. Trecând peste sunetul
trâmbiţei de care şi mass-media se face vinovată, avem oameni gata să ajute la
cumpărarea unui aragaz, la construirea unei case pentru o văduvă cu 10 copii
sau la întreţinerea unui handicapat. Oamenii sunt mai deschişi în a ajuta
orfanii, iar colectele pentru aceştia vor fi de zece ori mai mari decât cele
pentru ducerea Evangheliei în lume.

Am crescut într-o anumită cultură şi suntem tributari
acestei educaţii care spune că am putea plăti ceva din mântuirea noastră
ajutând năpăstuiţii soartei. Exacerbarea faptelor bune în detrimentul credinţei
biblice e la fel de periculoasă ca extremismul lui Luther. Am învăţat, şi nu
dăm înapoi, că adevărata religie e să ajuţi pe orfan şi pe văduvă în necazurile
lor.

Mila e mai mult decât a pune un bănuţ în palma cerşetorului;
mila e să vezi în cerşetorul acela un Lazăr nemântuit, care nu va avea parte de
sânul lui Avraam.

Isus îi spune unui fariseu, la care a prânzit, că mila
trebuie dată şi din lucrurile dinlăuntru (Luca 11:41) şi niciodată Isus n-a dat
oamenilor numai pâinea fizică, ci şi pâinea Cuvântului.

Talanţii noştri trebuie să fie o binecuvântare şi pentru
alţii, iar lucrurile vremelnice trebuie dăruite în aşa fel încât să nu
înjosească, să nu lezeze demnitatea celui ce are pâine puţină.

Să ne cunoaştem priorităţile. Iona avea milă de un curcubete
uscat, nu şi de o cetate de oameni. Îl acuză pe Dumnezeu că Şi-a folosit
atributul milei şi în cazul cetăţii Ninive, deşi, după Iona, nu era cazul.

Înainte de a posti şi de a da zeciuială, trebuie să avem
iertare, bunătate, milă; abia astfel Dumnezeu o să-Şi dorească şi jertfa şi
milostenia noastră.

Bartimeu a primit milă şi a fost mântuit, samariteanul s-a
oprit tot din cauza milei lângă cel căzut între tâlhari, Corneliu a primit
îndurare pentru că unea rugăciunea cu milostivirea.

Avem un Mare Preot în cer, plin de milă şi aceasta ne dă
curaj pentru clipa întâlnirii din marea sală a tronului, dar noi deja ştim că
mila biruieşte judecata.

Ridicând pe cel căzut, spunând un cuvânt de încurajare,
dăruind o haină, vestind Evanghelia, făcând o vizită la spital, dereticând
într-o casă cu bătrâni, faci o lucrare care se va întoarce spre tine însutit.
Dumnezeu e un contabil chiţibuşar, nu uită nimic şi fii sigur că te va
răsplăti.

Fericirea e să dai, să-ţi fie milă, să fii o mână întinsă
într-un veac egoist şi meschin.

Sfântul Francisc de Sales se ruga: „Doamne, nu sunt decât un
buştean. Fă-l să ardă din dragoste pentru alţii.”

V l a d i m i r _ P u s t a n


https://www.facebook.com/vladimir.pustan.5