„De ce ar vrea
Dumnezeu să mă încerce?”, e o întrebare pe care am auzit-o des în ultima
perioadă. „Ce, nu știe El cât sunt de credincios?” Nu, Dumnezeu nu mă trece
prin încercare numai să vadă credincioșia mea, ci ca El să-și dovedească față
de mine credincioșia Sa.
Încercările sunt
poligonul lui Dumnezeu. Locul Său preferat de teste. Dar și de intervenție. Când
Șadrac, Meșac și Abed Nego au fost forțați să se închine în Valea Dura în fața
idolului de 27 m al împăratului Nebucadnețar ar fi putut să spună: „Ne închinăm
la exterior, dar în inima noastră rămânem loiali”, sau „O să ne cerem iertare
după ce ne ridicăm!” Însă scuzele ar fi anulat relevația lui Dumnezeu! Dar
integritatea lor a permis lui Dumnezeu să își arate puterea.
„Când încercăm să
manipulăm o situație, ratăm un miracol”, zicea Bob Gass. Când luăm lucrurile în
propriile noastre mâini, îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. După ce au trecut
de „poligonul” din Valea Dura toată Împărăția lui Nebucadnețar a recunoscut că
Domnul e singurul Dumnezeu!
Știu, nu ne plac
încercările. Presiunile. Testele grele. Dar ele dovedesc că „Domnul știe să
izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9). Și, să arate „curăția
dragostei noastre”, cum ar spune Apostolul Pavel (2 Cor. 8:8).
Sunt necesare
încercările? Cineva zicea că dacă viața nu ți se împotrivește deloc, sufletul
nu prea are motive să se înaripeze…
Ah, uitasem: după
ce-au trecut de „poligon” cei trei tineri au devenit guvernatori în Babilon (Daniel
2:49). Când faci ceea ce este bine, Dumnezeu îți va face bine!
Nicolae.Geantă