Mă-ntreb:
de-ar fi să-ntoarcem vremea
Și să trăim de la-nceput,
am corecta cu-nțelepciune
greșelile ce le-am făcut?
de-ar fi să-ntoarcem vremea
Și să trăim de la-nceput,
am corecta cu-nțelepciune
greșelile ce le-am făcut?
Atâtea socoteli sucite,
și gândul mârșav, vorba rea,
și-atâtea căi de strâmbătate
le-am îndrepta dac-am putea?
Sau poate cu mai multă sete
ne-am avânta înspre păcat,
ca să ne bălăcim în pofta
de trai urât, nerușinat.
Dar roata vremii nu se-ntoarce,
nici ceasul nu merge-napoi;
nu se mai șterge niciodată
ce-am scris cu-al timpului priboi.
De-aceea s-avem grijă mare
căci totul va fi judecat:
până și vorba spusă-n șoaptă
și orice gând necumpătat.
Un singur lucru – Pocăința
aduce harul iertător,
trecutul negru de păcate
e șters ca umbra unui nor!
Valentin Popovici