Ai obosit și mrejele sunt pline.
Să treacă noaptea, parcă nu mai speri.
Urlând, talazul se repede-n tine
Și-ți umple barca vieții de dureri…
Dar tu, în loc să te-odihnești pe maluri,
Mai tare te avânți vâslind în larg:
Cu mâini însângerate scoți din valuri
Grămezi de vieți pierdute de Catarg.
Ce pescuire minunată ți-e trăirea
Supusă întru totul lui Hristos!
Te-așteaptă-n Veșnicie răsplatirea
C-ai semănat în urma ta Iubirea,
Pescarule de oameni credincios…
mihaela,
15 Februarie 2021