Rotirile de cadre de pe la MAI, DGIPI, APIA, Inspectoratele Şcolare ori oriunde e o pâine bună de mâncat, brambureala din ministere, declaraţiile contradictorii şef-partid-Guvern, deciziile curat-murdare ale parlamentarilor cu privire la coledzi, haosul economic ş.a. minuni mioritice, converg unidirecţional: partidele politice, deşi nu duc lipsă de personal (căci sunt eclozionatoare de clienţi), sunt în colaps de profesionişti! Prin urmare, pe scara performanţei, România coboară şi nu urcă! Suntem codaşii UE, n-avem universităţi de elită, şi-am alunecat p’un dezonorant loc 69 în top IDU (indicele dezvoltării umane), depăşiţi de state africane, asiatice, bananiere. Cum ne-am trezit p’acolo, dacă în anii ’30 eram în primele 10 ţări industrializate de pe glob? Prin mentalităţi comuniste, stângiste, prin lipsă de performanţe, prin marginalizarea creierelor şi promovarea pungilor. Doldora.
Performanţa este un rezultat deosebit. Obţinut de cineva pregătit, profesionist. Care trage pe ceilalţi după sine. În sus. Profesionistul, este persoana care lucrează într-un anumit domeniu, pe baza unei pregătiri corespunzătoare. Hopaaa! Adică trebuie să fie pe felie, să aibă softul în memorie. Căci dacă nu are programarea respectivă nu poate face aplicaţii la subiect. Adică blochează sistemul. Ceva similar, cum se petrece de ani buni, pe la nord de Dunăre, unde întâlnirea cu inspiraţia se amână la infinit.
Deşi toată lumea e conştientă că dacă n-am învăţat nici o iotă, nu putem câştiga o olimpiadă, dacă nu ştim să ’notăm nu putem deveni campioni, dacă n-avem imprimantă nu putem printa un document, sferele politice visează că putem face performanţă în economie cu evazionişti, că revigorăm turismul cu veselari şi asfaltatori, că înviem agricultura cu electronişti, învăţământul cu ingineri de tractoare, sau reforma în sport cu profii de mate. Asta sună ca şi cum ai face religie cu darwiniştii! Ori cu ateii care, după ce au scris o carte împotriva Lui Dumnezeu, se roagă să aibă succes.
Atâta vreme cât politicieni care n-au pus în viaţă o ceapă, fac planificări în agricultură şi conduc APIA, iar cuvântul profesioniştilor care transpiră ziua în câmp e ţinut tot pe tuşă, nu vom accesa niciodată fondurile europene. Nu vom avea performanţe agro-alimentare. Şi, se anunţă criză. Atâta vreme cât 50 % din poliţie, va aresta cealaltă 50 % din poliţie (DGIPI), iar pe cei rămaşi au întâlniri cu DNA-ul, nu va dispărea niciodată corupţia. Iar când poliţia nu prezintă feţe cinstite, la revedere securitate.. Atâta vreme cât un ministru care a bulversat învăţământul se va reîntoarce după 4 ani la timonă, nu vom scăpa de Abrambureală. Dacă inginerii de becuri, schimbătorii de valută ori comercianţii de licori fine, flori şi ţoale de lux, vor decide pe unde trec autostrăzile, cum se face delocalizarea industriei, turismul sau branding-ul urban, nu vom avea niciodată economie eficientă.
Lipsa profesioniştilor conduce la potlogării, la matrapazlâcuri, la şmen. Generează excrescenţă grotească. Amplifică ura naţională. Promovează improvizaţia, kitsch-ul, coruptia, golăneala morală, sterilitatea, panfobia, bastardismul, pasivitatea. Politica lui “las-o mă, că merge-aşa”! Fenomene care vin de aiurea şi ne duc spre nicăieri. Managementul cel mai prost, este că în lipsă de profesionişti, politichia a găsit de cuviinţă că decât să promoveze, mai bine reciclează. Însă terapia prin reciclare e un veritabil, dar regretabil terci socio-economic. Reşapând pandemoniul de neaveniţi ori incompetenţa, nu se demonstrează decât că am ajuns o ţară de mutanţi. În ţara mutanţilor, valorile-s nonsensuri. Eficienţa lor e doar un tip de tămâiere, o formă de lene mintală. Iar simţul măsurii devine moft arhaic. Şi performanţa… devine ruşine!