Pe Carmen n-o chema Tabita. Dar trăia ca ea… – de Nicolae.Geantă

Aș fi vrut să NU spun cuvintele acestea despre Carmen aici.
Și sub nicio formă astăzi. Uneori însă, la scurtă vreme după ce răsar, chiar și
stelele se sting. Cu lumina încă în ele, neconsumată. După aceea, pentru astre,
limba ceasului rămâne bătută în cuie. În piroane uriașe. Ca ale Domnului
Hristos pe Golgota.

Rapid, foarte rapid, și mult, muuuuult prea devreme, Carmen
a agățat în rastel instrumentele cu care făcea atât de mult bine. Apoi, doamna
doctor s-a grăbit să plece pe drumul cu-un singur sens: pe drumul spre
Vesnicie. Un drum de care fugim toți, dar de care nu scăpăm niciunul!

Am vorbit de nenumărate ori cu Carmen la telefon. La
biserică. La ea acasă. Avea un snop de întrebări. De existențialitate. Viața
înseamnă întrebări. Și răspunsuri. Și responsabilități! O sumedenie… Uneori e
drept, ne cam dăm singuri cu tifla. Apoi suferim. Dar slavă lui Dumnezeu că
există vindecare! Și Carmen, da, Carmen s-a vindecat. La timp! Apoi, a început
să vindece pe alții. Doamne, și sunt atât de mulți!

Am văzut-o pe doamna doctor tot timpul muncind. Făcãnd bine
nu doar în cabinet. Nu doar acasă. Ci pe ulițe, printre semeni. Pentru că
dragostea e îmbrăcată nu doar în haine albe, ci mai mereu aleargă în șalopete.
Am auzit-o cum se interesa să mai aducă undeva un zâmbet, să mai șteargă o
lacrimă, să mai ofere o îmbrățișare. O haină. Și un bol cu mâncare. Da, Carmen
era o biserică în stradă!

Îmi pare rău Carmen că nu-ți mai pot răspunde la întrebări.
Și mai ales că multe întrebări nu erau în legătură cu tine. Nu erau pentru
tine! Dar te asigur: o să le răspund mai departe tuturor celor dragi ai tăi!

Uneori, sunt întrebat de oameni de ce suferim? Ori pentru
cine… Să ști, că Dumnezeu mi-a spus că pentru nimeni. Așa toarnă El lumină în
candelele noastre… Uneori dă peste ele! Ca oamenii să nu ne uite prea ușor. Și
m-a mai învățat ceva Domnul meu: când ai flori în grădină nu le rupi întâi pe
cele mai frumoase?

Alteori sunt întrebat: unde se duc oamenii când se duc?
Acolo unde și-au pregătit. Cine nu s-a pregătit pentru Rai, nu poate ajunge
acolo! Nu are viză… Carmen s-a pregătit pentru Cer! Noi am fi vrut să se
pregătească mai bine! Dar Dumnezeu a hotărât altceva. A hotărât s-o cheme
Acasă! Da, pentru creștini Cer înseamnă Acasă!

M-am bucurat să fim prieteni Carmen. Surori ca tine sunt
rare! Nu te chema Tabita, dar trăiai ca ea! Poate tocmai de aceea ai țâșnit
surprinzător spre cer! Noi am fi vrut să mai stai printre telurici, dar îngerii
au vrut să fi devreme cu ei! Ne-au luat-o înainte… Ei se bucură acum de tine,
noi rămânem cu… lacrimi. Dar învelișul lacrimilor e cuprinsul lui Dumnezeu!
Așa se vede El mai clar…

E ultima predică pe care ți-o țin, Carmen. E scurtă: “Abia
când murim începe viața!” Astăzi, vei pleca pe ultimul drum. Ema, Maria,
Tibi… Să știți: Carmen se duce să pună șaua pe îngeri! Apoi, într-o zi, să
vină împreună cu Hristos după voi!

Să n-o uitați niciunul dintre cei de-aici pe Carmen! Când
uiți pe cineva de fapt moare a doua oară!

Să fi puternică Ema! Să fii puternică Maria! Să fii puternic
Tibi! Tăria unui om nu constă in faptul că nu a primit niciodată vreo lovitură,
că niciodată nu a fost îngenuncheat! Ci că de fiecare dată s-a ridicat, s-a
scuturat de praf, și-a uns rănile și a mers mai departe!

Nicolae.Geantă

* notă – Carmen Peștean a fost un medic din Orăștie. Soră și prietenă de familie. Azi, la ora 13,00 va pleca pe ultimul drum!