Paznic la farul reformei – de Nicolae Geantă

Era neoharetiană a zvârlit pe piaţă un container de idei al neopoliticienilor, predispuşi să se bată pentru gaura din covrigul umejor, dumicat de bătrânele cotarle năpârlite de comunism, dar cu o gândire şi un profesionalism în ce priveşte bucătăria „şcoalelor” care impune o hetacombă de jertfe! Pe de altă parte, neoharetismul şcolar a generat şleapca poliţiştilor de opinie, care au îngrămădit tubul catodic, netu’ şi gazetele ţării. Însă, experienţa lor – „zero” la catedră, şi „lăutărismul” (vezi Noica) intelectualilor politici, se dovedesc un inamic nevrotic al ideii de reformă şcolară. De aceea, ca pedagog, mă simt obligat să v-alarmez.

1. Admitere (la liceu). Monşerii abramburiţi de d-na Andronescu vor învăţământ obligatoriu de 13 clase! Însă, noi ştim bine că acest tip de şcolarizare (visat de Ceauşescu!) e un fiasco total! Printre altele, înseamnă ca elevul să nu poată fi constrâns la absenţe. Prin urmare, va face câteva sute de chiuluri pe an. Obligativitatea nu permite să-l exmatruiculezi. Iar poliţia, gardienii şi jandarmii, vor avea şi mai mult de furcă la adunat tineri de prin coffe-neturi, baruri, uliţe şi pieţe, pentru a-i excorta spre sălile de clasă (suntem sătui de aceste „operaţiuni” la clasele de-a IX-a şi-a X-a). Învăţământul liceal obligatoriu, înseamnă promovarea nonvalorilor din gimnaziu. „Nu mai învăţ nimic, că oricum voi intra la liceu” va fi noul laitmotiv. Acum, diferenţa dintre cel ce ştie carte şi cel ce de-abia bâzgăleşte o iotă, dispare. Şi-ajungem fără să vrem tot la dl. Băsescu: „ospătari, frizeri, croitori, zidari…”, cine vor mai fi? Ori dacă cei ce-au condus România după ’89 – afoni la politică, cred că „las-o bă, că merge aşa” ne va mai ţine şi pe viitor, iar naţiunea se va descurca şi fără forţă de muncă şcolită, calificată? Şcoala nu-i partidul fraţilor, e ţara!

Părerea mea? Să se organizeze examen de admitere la licee! Cei ce vor trece testarea să fie liceeni, ceilalţi să-nveţe meserie. Dacă vor. Nu toţi tinerii trebuie să treacă prin liceu. Cu această ocazie s-ar mai rezolva o problemă: scăpăm de bondrizare! De facultăţile ce scot intelectuali la grămadă.

2. Baclaureat. Falşii neohareţi vor să schimbe şi bacu’. Cer eliminarea sportului, culturii generale şi-a limbilor străine! Într-o societate în care vrei absolvenţi cât mai culţi (vezi Lisabona 2010), nu poţi elimina de la bac cultura generală! Ea trebuie să rămână obligatorie!

Părerea mea? Să se organizeze un examen scris la lb. română (absolventul trebui să se poată exprima, scrie corect în graiul naţiei!!!), un examen oral la o limbă străină de circulaţie europeană (suntem cetăţeni ai UE legaţi de acest spaţiu cât mai mult), un examen scris comun, la Isoria Românilor şi Geografia Europei (este inacceptabil să călătorim prin UE fără minime cunoştinţe despre membrii ei, şi, condamnabil să nu ne cunoştem trecutul!). Problema examenului de specializare se rezolvă foarte simplu: sub forma unui „Atestat de competenţe”, în afara bacului. Cu minimum o lună înaintea acestuia. Ce spuneţi? Am uitat matematica? Waw… Domnilor, ea trebuie să intre nu la obligatorii ci la opţionale! La ultima probă, la alegere. Dacă tinerii vor să opteze la Poli, Construcţii, Info, ASE etc, la meserii tehnice, să dea bacu’ la mate. Cine îi opreşte? Să-nveţe pe brânci, să calculeze, să deseneze… Dar pentru cei ce vor să meargă la Universitate, SNSPA, teatru, film ori cine ştie ce colegii, mate să rămână pe tuşă!

3. Programa. Trebuie aerisită. Andronescu&Co propun diminuarea orelor de sport (!!!), de geografie şi istorie, franceză şi engleză! Catastrofă! Cum să elimini educaţia fizică într-o ţară unde tinerii sunt din ce în ce mai ponderali, mai obosiţi, mai gâfâiţi, fără performanţe la Jocurile Olimpice, campionatele mondiale sau europene? Cum să elimini istoria din generaţia unor tineri care înjură cât mai des România (uitaţi-vă la fraţii ce-au ajuns pe „afară” ce atitudine au faţă de ţara natală), care nu mai sunt deloc patrioţi? Cum să elimini geografia de la bacu’ tinerilor ce nu deosebesc bine nici continentele, darămite graniţele ţării? Cum să scoţi din capul românului engleza şi franceza, când toate serviciile se-nvârt în jurul lor, iar globalizrea ne-a demonstrat că fără cunoştinţe temeinice de „lingua franca” şansele de a munci onorabil se irosesc?

Părerea mea? (am spus deja). Să se reducă orele de informatică ( unele profile au 7 ore/săptămână. Foaaarte muuuult!), pentru că oricum odraslele toacă tastatura câteva zeci sau sute de ore şi acasă, iar la liceu tinerii nu învaţă info mai nimic peste ceea ce deja ştiu, fiindcă la 7 ore, profu’ se plictiseşte, iar ei navighează… Dacă nu credeţi că vreo 75 % din cunoştinţele despre manevrarea PC-ului se învaţă acasă, întrebaţi elevii pe stradă. De asemeni, matematica trebuie redusă cu 50 %. Pentru că putem trăi şi fără matrice, integrale, cosinuşi şi sinuşi, icşi pătraţi sau trigonometrie. Majoritatea dintre noi, aceste „chestiuni” nu le utilizăm niciodată după bac! Dacă se reduc orele de mate la liceu, şi dacă această materie devine opţională la bac’ mai eradicăm o boală: meditaţiile. Această industrie la negru care seacă buzunarele părinţilor! (La aerisirea programei trebuie să se ţină cont şi de opinia elevului şi părintelui. Întrebaţi-i, şi apoi constatţi că am perfectă dreptate).

4. Activităţi practice. „Teoria ca teorie, dar practica ne ucide”. E vorbă bătrânească. Se vede, se aude, se simte. În toată ţara! Învățământul liceal de azi e centrat încă pe teorie. Deşi, normele moderne impun forme interactive. Notarea se face tot heirupist, pe teorie! (Întrebaţi elevii, profii). Şi…, când e vorba de interrelaţii, de conversaţii, de spirit de echipă, toţi se vaită la unison: „copiii ăştia nu sunt buni la nimic!”.

Părerea mea? În liceee lipsesc echipele sportive (şi automat România şi-a-ngustat bazinul de recepţie la loturi), de aceea propunem înfiinţarea lor; nu se face mica „gazetărie” (majoritatea liceelor nu au o revistă şcolară propie, tinerii nu-s motivaţi să scrie, să gândească, să redacteze o ştire, un eveniment, un reportaj, darămite o nuvelă!), de aceea propunem înfiinţarea unor grupe de „gazetari”; nu există trupe de teatru (tinerii nu pot recita cu intonaţie, nu pot juca un rol, nu pot duce un dans nealterat până la capăt), nu funcţionează cercuri de biologi, istorici, geografi (care să cerceteze, să cutreiere, să facă experimente, să colecţioneze…), nu există cluburi radio, layouţi, webmasteri pentru site-urile şcolii…

Lista propunerilor e lungă. Din lipsă de spaţiu, suntem nevoiţi să ne oprim aici. La numai patru secţiuni. Le-am ales pentru că un car are patru roţi. Evident nu poate merge numai cu trei. Cu toate acestea, politicienii români, poliţiştii de opinie ori dervişii condeiului, încearcă să urnească noua căruţă haretiană. Nu reuşesc, pentru că tocmai opinia profesorilor nu e băgată în seamă. Adică a patra roată lipseşte. În lipsa lor, cele trei roţi nu se învârt, dar reuşesc să hâţâne educaţia, transformând viaţa şcoalară într-un tort acru şi indigest.

Nicolae Geantă