Subiectul creează destulă confuzie și conflicte. E o frământare cu motiv de șușoteli și o pricină de îngrijorare. Medicii spun că nu e păcat. Creștinii o înfierează cu mânie. Pentru mulți dintre ei subiectul e încă tabu. Pastori ori preoți, și mai ales bătrânii, te pun la zid dacă-l aduci în discuție. “În biserică așa ceva nu se pronunță! Se spurcă amvonul”, stiga un diacon seputagenar. Dar, dincolo de amvon se spurcă o mulțime de tineri sub plăpumi. Sau sub duș. Și asta destul de des! Alfred Kinsey, un sociolog american spune că 93% dintre adulții de sex masculin examinați s-au masturbat. Statisticile românești spun că 97%. New York Times a publicat acum câțiva ani că 60% dintre bărbății și 40% dintre femeile chestionate au recunoscut că s-au autosatisfăcut în ultima lună! Statisticile pot fi contestate, practicarea masturbării nu.
N-aș fi scris nici în ruptul capului despre autosatisfacere chiar dacă adolescenți de-ai noștrii îmi mărturisesc pe e-mail sau chiar “face off” că duc lupte aprige cu fanteziile-astea. Dar, când o soră de vârsta mea, mi-a mărturisit în iarna asta, îndiaspora, că știe câteva femei preocupate cu acest viciu (căsătorite chiar!), (pe care dânsa le consiliază), că nouă pastorilor nu ni se pot mărturisi, (de rușine, de teamă), m-au apucat frisoanele!
Da, este drept, viciul autosatisfacerii e o problemă mai mult bărbătească. Și tinerească. Dar americanii spun că e practicată și de… 48% dintre liceence! Apoi arsenalele din sex-shopuri… Mai mult femeile cumpără!
Unii numesc autosatisfacerea masturbare. Psihologul american Garry Collins zice că e “exciatare proprie a organelor genitale”. Alții o numesc onanie. De la Onan (Gen. 38:9), fiul lui Iuda, care-și vărsa sămânța pe pământ să nu-și lase soția însârcinată. Onania însă nu-i masturbare. Chiar dacă DEX-ul o declară. E un păcat legat de legea leviratului. (Refuzul de a naște copii în numele fratelui tău care-a murit fără urmași). Alții o numesc malahie (1 Cor. 6:10). Și asta e greșit. Chiar dacă BOR o definește obsedant. Termenul grecesc “malakos” este tradus în engleză prin “efeminat” sau “soft ones”. În Grecia acest termen era aplicat bărbaților care prezentau caracteristici feminine (travestiții de azi, dar care nu și-au făcut operație de schimbare a sexului) sau băieților care erau folosiți în relatiile homosexuale dintre doi bărbați (o practică des întâlnită în antichitate). Vladimir Pustan spune că malahul e partea inactivă a cuplului de gay.
Josh McDowell subliniază: “Cauzele autosatisfacerii sunt provocate de transformările fiziologice ale adolescenței, de perspectiva nesănătoasă, needucată, asupra sexualității, de rumori și secrete (tinerii n-au curaj să se mărturisească părinților)”. Asta înseamnă că numai adolescenții cad în capcana ei. Dar statisticile spun că și peste jumătate din adulți o practică! Aici cine declanșează flagelul? În primul rând senzualitatea, erotismul. Apoi imaginile pornografice (ce fac bărbații după ce sunt stimulați de astfel de iluzii păcătoase?), filmele, privitul, gândurile murdare etc, învârt moara poftelor trupești. (Poate chiar lipsa de ocupație).
Nu sunt medic, de aceea nu mă pot pronunța ca acestia, că efectele masturbării aduc orbire, erupția acneei, căderea părului (ce numai cei cu chelie fac asta?), boli mentale, tuberculoză sau epilepsie. Dar pot să spun că cei ce-o practică au un continuu sentiment de vinovăție, anxietate, imagine neadecvată de sine. Își detestă nu numai faptele, ci și pe ei. Produce fantasme. Am citit că unii folosesc pepeni, miere, pâine, păpuși de pluș (plușofilie) sau computerul (ciber-sex), ori alte năzdrăvenii pentru a-și răci radiatoarele în fierbere! Efectul cel mai nociv este obsesia. Prizionerii masturbării “abia dacă se mai gândesc la altceva”, ca să-l citez pe un pătimaș. Subminează întreaga energie, pofta de învățătură. Împinge pe individ tot mai departe de realitate, zic medicii, până când devine străin de adevăr! Autosatisfacția devine un act centrat pe propia persoană.
Unii spun că autosatisfacția e o descărcare inofensivă. Alții că e un păcat grav, o murdărie. Biblia nici n-o aprobă, nici n-o condamnă. Dar nici fumatul sau discoteca nu apar în Scriptură. Însă noi avem rațiune să discernem. Masturbarea este o dependență. Mai grea decât fumatul sau drogurile. E injectare cu boală în creierul sănătos. Și e păcat. E pofta de-a avea relații sexuale imaginare. Un fel de sex mental. Cu parteneri invizibili… Hristos condamnă asta: “Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a preacurvit cu ea în inima lui” (Mat.5:28).
Cum să scape cei căzuți în autosatisfacere? Sa fie cinstiți cu Dumnezeu. Să se roage. Să-și mărturisească viciul cuiva. Le va crește doza de rușine. Să-și înnoiască mintea. Încarcând-o cu Biblia. Să-și controleaze privirea. Să se ferească de situații tentante. Abandonâmd filmele, paginile web. Să-și stăpânească trupul. Făcând sport. Când îi macină gândurile să iasă afară la 10 ture în jurul blocului sau pe uliță. Le va pieri pofta. Să facă duș rece! Să nu se oprească, în ciuda tuturor eșecurilor! Să creadă în Hristos! I-a izbăvit deja…
Chiar dacă unii mă vor contrazice, eu cred că masturbarea e păcat. Cine e împotrivă îl invit să se roage în timpul autosatisfacerii. Apoi să mulțumească Domnului pentru viciul practicat. Dacă poate face asta nu e păcat! Dacă nu… Dumnezeu nu-i acolo. Și unde Dumnezeu nu e…
sursa: Ciresarii
sursa: Ciresarii